Tăietorul de lemne si slefuirea sufletului

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne.
Copacii erau mari, puternici si vânjosi.
Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite:
Primul lovea trunchiul cu o constanta de neînchipuit, lovitura dupa lovitura, fara sa se opreasca decât câteva clipe pentru a-si mai trage rasuflarea.
Cel de-al doilea facea o mica pauza la fiecare ora.
La apus, primul taietor de lemne era la jumatatea trunchiului. Era lac de sudoare si n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus.
Al doilea, sa vezi si sa nu crezi, terminase!
Începusera în acelasi timp si cei doi copaci erau la fel!
Primului taietor de lemne nu-i venea sa-si creada ochilor!
- Nu mai înteleg nimic! Cum ai reusit sa termini când te opreai la fiecare ora?
Celalalt zâmbi:
- Tu ai vazut ca ma opream dupa fiecare ora, dar n-ai vazut ca profitam de pauza si pentru a-mi ascuti securea.

SUFLETUL TAU E ASEMENEA SECURII. NU-L LASA SA SE RUGINEASCA. ASCUTE-L CÂTE PUTIN ÎN FIECARE ZI:

Oprește-te din când în când din împăștierea cotidiană și cugetă la Dumnezeu!
Gândește-te meru la îngerul tău păzitor și la sfântul tău protector!

Gândește-te o clipă și la toți cei dragi ai tăi și înalță o rugăciune pentru ei dar și pentru toată lumea!
Îmbratiseaza în fiecare zi persoanele dragi tie si spune-le: “Te iubesc!”

Fii dragut cu toti! Si cu cei din casa ta! Zâmbeste! Roaga-te!

Ajuta pe cineva care are nevoie de tine! Uita-te la cer si priveste spre înalt!

Zgomotul argintilor

Un tată bătrân, care agonisise în viaţă destul de multă avere, ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. Aceştia i-au promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecată, în cea mai proastă, în cea mai mirositoare cameră, dându-i din când în când doar câte un blid de mâncare.

Ce s-a gândit atunci bătrânelul? Şi-a confecţionat o ladă, pe care a băgat-o sub pat. S-a dus la un vechi prieten căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, şi l-a rugat: "Împrumută-mi un sac cu monede de argint şi mâine ţi-l aduc înapoi". Acela i-a împrumutat banii. Bătrânul a venit acasă şi a început să-şi numere argintii cu mare zgomot, aşa încât fiii, aflaţi în aceeaşi casă, să audă. Au privit prin gaura cheii şi au văzut că bătrânul are foarte mulţi bani. L-au văzut şi cum i-a pus în lada respectivă, cum a încuiat-o şi cum a pus-o sub pat.
Din ziua aceea, sufletele copiilor s-au transformat ca prin minune. Şi-au adus aminte că bătrânul era tatăl lor şi au început să se poarte cu el cu cea mai mare grijă.Acum, în afară de ceea ce primiseră, mai sperau să primească şi banii de argint şi pentru aceasta trebuiau să intre în graţiile bătrânului. De fapt, bătrânul a doua zi a dus banii înapoi prietenului său.

Peste câteva luni s-a împrumutat din nou pentru o zi, şi iar a făcut zgomot cu ei. Copiii au devenit şi mai atenţi cu el. Într-o zi batranul tată a murit, după ce s-a bucurat de toată atenţia copiilor în ultimii ani ai vieţii.S-au hotărât să amâne deschiderea lăzii cu comoara până după înmormântare, când vor rămâne singuri şi vor fi toţi de faţă. L-au îngropat cu bucurie după care, venind acasă, au căutat cheile, le-au găsit şi au descuiat lada. În lada n-au găsit, însă, decât un baston de care era legată o hârtie pe care scria: "Cu un baston ca acesta să fie bătut părintele care îşi va da averea fiilor înainte de vreme .