Lasă pe Dumnezeu să judece!…

Într-o zi, a venit la o sfântă mănăstire, Isac Tebeul, care locuia departe, în pustia Tebaidei, și aflând că un ucenic păcătuise de mai multe ori, l-a osândit.
După judecată s-a întors în sihăstria sa. Când s-a apropiat de chilie, a văzut cu uimire cum înaintea ușii stă un tânăr, strălucitor ca soarele, cu o sabie în mână.
-Cine ești – a întrebat bătrânul – și ce poftești de la mine?
-Sunt Arhanghelul Mihail, a răspuns tânărul. Nu te las să intri înăuntru.
-Din ce pricină, Mărite Arhanghel?
Și a răspuns îngerul:
-Dumnezeu m-a trimis aici, zicând: Întreabă-l pe Isac ce poruncește să fac cu fratele lui pe care l-a judecat și l-a osândit?
Bătrânul s-a rușinat îndată și, căindu-se, a zis:
-Am greșit, iartă-mă!
Îngerul a răspuns:
-Scoală-te, Dumnezeu te-a iertat. Păzește-te, de acum înainte, să nu judeci pe cineva mai înainte de a-l fi judecat Dumnezeu.
Ce aprigi suntem când judecăm pe alții și cu câtă iuțeală suntem gata să osândim și să dăm verdicte! De-am fi mai aspri cu noi înșine și blânzi și înțelegători cu ceilalți!

Cei patru prieteni...

          Au fost odata patru prieteni care s-au hotarat sa viziteze Franta pe timpul concediului din luna decembrie. Numele lor erau Matei, Luca, Marc şi Ioan . Ei nu erau bogati si neputandu-si oferi vreo masina sau sa calatoreasca cu trenul s-au hotarat sa porneasca pe jos , cu rucsacul in spinare si bastonul de calator in mana. Ei au plecat de la Paris intr-o dimineata de iarna si au ajuns cateva zile mai tarziu la Chambord, în apropierea castelului. Orbiti de frumusetea asezarii si-au pus cortul in apropierea gradinii pentru a vizita imprejurimile. Frigul era intens si pentru a se incalzi s-au gandit ca o plimbare buna in pas alert ar fi solutia ideala. Dupa doua ore de plimbare au vazut o casa mica, izolata intr-un luminis , al carei singur semn de viata era fumul ce se insinua din cosul de pe acoperis. Infometati si razbiti de frig, ei batura la usa pentru a solicita sa li se ofere o bautura fierbinte. Usa se deschis si in fata lor aparu o femeie tanara frumoasa, ce era imbracata saracacios dacr al carei chip radia de bunatate si caldura. „Intrati- le spuse- veniti sa va incalziti langa foc, sotul meu este taietor de lemne si bustenii nu ne lipsesc....” Într-adevăr, pe un scaun, şedea un bărbat încă tânăr, cu barbă al cărui chip grav exprima bunătate . El a mai pus un bustean pe foc şi brusc au tasnit flacari , care i-au incalzit rapid pe cei patru călătorii. În acest moment, un ciripit de prunc se inalta in camera si tanara femeie se apropie de foc tinand in brate un copilas frumos de cateva zile..... "Vi-l prezint pe fiul nostru", a spus ea, el s-a născut pe data de 25 a acestei luni, iar acum este pentru noi un semn de speranţă şi iubire "... Cei patru prieteni, emotionati de atata bunătate şi încredere, imbratisara copilasul dorind parintilor fericire, bucurie şi prosperitate şi, fără a uita insa sa le multumeasca pentru ospitalitatea lor, isi reluara bastoanele si rucsacurile si plecara din nou la drum, nu fara a-si lua ramas bun si fara a multumi acestei familii fermecatoare..... Pentru a păstra amintirea acestei opriri binefăcătoare, ei se oprira pe un deal pentru a revedea pentru ultima dată, micuta cabana , dar ea disparuse! Dar, mi-ati spune, regii magi au fost trei, nu patru si atunci ?!? Ei bine am avut nevoie de un al patrulea ca sa va spuna povestea !

de Madeleine Vasilieff, Saint Pardoux Isaac Traducere si adaptare dintr-o poveste in limba franceza de Angela Musica- Popa