Sfantul Nectarie

În pustiita lume, cu doruri prea deşarte, 
A înflorit în taină un iubitor de carte, 
Ce-a vrut ca tot ce-nvaţă, în adevăr să fie, 
Gând transformat în faptă, exemplu cu tărie. 

Dârzenia-i e blândă, el are darul milei, 
Pe oameni îi ajută şi-aşteaptă geana Zilei; 
Trăieşte-n veşnicie, deşi este în lume, 
Cinsteşte-n toate cele al Domnului Sfânt nume. 

Îi străluceşte chipul, îi străluceşte viața, 
În orice loc slujeşte, fapta îi e măreaţă; 
Cuvântul lui alină, ruga - vindecătoare, 
Răbdarea lui sporește în orice-mprejurare! 

Cu ochiul înspre moarte, ca punte înspre viaţă, 
Păşeşte, Sfânt Episcop, fără să se oprească, 
Păşeşte înspre inimi amarnic zăvorâte, 
Pentru a le deschide în sfinte doruri, mute... 

Moaştele-nmiresmate le-mparţi între biserici, 
Dorind s-ajuţi pe oameni pierduţi în întuneric; 
Reverşi minuni nespuse, cu har de la Stăpânul, 
Nealinat nu pleacă, de la tine, niciunul! 

Îţi mulţumim, Părinte, pentru oblăduire, 
Picură har din ceruri, prin a ta mijlocire! 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Credinţa şi faptele credinţei

Se spune că odată un creştin a căzut într-o prăpastie şi s-a agăţat de un arbust, rămânând suspendat deasupra hăului. A început să se roage cum n-o mai făcuse vreodată: „Doamne scapă-mă!”.
Dumnezeu i-a răspuns, întrebându-l:
Ai mers la Biserică?
Am mers ori de câte ori am putut, dat promit să nu lipsesc în nici-o duminică dacă mă scapi de aici.
- Eşti un om bun? Iţi ajuţi semenii?
Da, cred că da, dar voi dărui şi mai mult în viitor, numai scapă-mă de pe această stâncă?
Crezi în Mine, l-a întrebat în fine Dumnezeu?
- Da, Doamne, cred cu toată fiinţa mea, am încredere totală în Tine.
Atunci, dă drumul crengii.
La acest îndemn, creştinul nostru a amuţit. Acum trebuia să-şi arate credinţa lui nemărginită în Dumnezeu pe care o mărturisea cu gura. 
Roza Lia: Acum trebuia să-şi arate prin fapte încrederea totală în pronia lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat mai departe, istorioara nu spune, dar sunt tentat să cred că acel creştin este şi acum suspendat deasupra prăpastiei.

Să medităm adânc la această istorioară şi să ne gândim ce am fi făcut noi dacă eram în aceeaşi situaţie.