Ucigaşul în pragul morţii !

Un mare ucigaş, fu condamnat la moarte. 

Cu o zi înainte de a fi spânzurat, el fu apucat de-o mare căinţă si ceru să vină preotul. 

Când veni, îl găsi spăimântat. Preotul îi zise: 

- "Ce este fiule? Ce vezi de eşti atâta de înfricoşat?"

Căzând în genunchi, ucigaşul zise: 

- "Părinte, ce vede duhul meu acum, nu se poate spune cu vorbe omeneşti... E dincolo de fire şi-i atâta de groaznic, cum nimic nu este pe lumea asta!? 

Plângând, ceru preotului să-l împace cu Dumnezeu. Preotul îi aduse mângâiere şi, după ce-l spovedi, îi dete Sfânta Împărtăşanie. 

Şi numai aşa, ucigaşul a putut primi cu linişte, moartea.

PÂINIȘOARA VĂDUVEI

( de Eliana Popa)
Trăia odată-n Capernaum...demult pe vremea lui Hristos
O văduvă tare săracă dar cu un suflet luminos
Își câștiga cu greu bănuții cârpind năvoade pescărești
Doi trei arginți primea ca plată sau poate-un blid cu câțiva pesti!
Dar iarna asta fiind lungă, pescarii n-au mai pus năvod
Căci viforul era năpraznic și pescuitul incomod!

Biata femeie necăjită , că foamea îi dădea târcoale
Plecă pe malul mării tristă, că poate o-ntâlni pe cale
Un om s-o-nvete și s-o-ndrume cum să câștige un bănuț
Sau să-mprumute pân' la vară, grâu ori făină un săcut !
Când își pierdu orice nădejde că va vedea vreun om milos
În fața ei se-opri, ghici cine ? Chiar Domnul nostru Sfânt Hristos !