Într-o zi, un trufaș zice unui credincios:
– Ce, sunt copil, să mă tem de Dumnezeu, eu sunt ateu?!
Credinciosul îi răspunde:
– Rău faci că nu lepezi de la tine această orbire a trufiei.
A trecut o bucată de vreme și iată-l pe trufaș venind la cel credincios:
– M-a gonit fecioru-meu din casă. I-o vândusem lui, cu îndatorirea să mă îngrijească până voi muri. Și acum, m-a luat cu ciomagul și m-a alungat.
– Cel credincios i-a răspuns:
– Nu te supăra, frate, dar se vede treaba că feciorul dumitale te-a auzit când spuneai că nu te temi de Dumnezeu și, auzindu-te, ba azi, ba mâine, și-a zis și el: ”Dacă tata nu se teme de Dumnezeu, de ce m-aș teme eu de tata?”
– Și de aceea te-a alungat, dar vinovat de aceasta nu e numai feciorul, ci mai ales dumneata.
– Trufașul a pus capul în pământ și n-a mai zis nimic.
