Sfârșitul înfricoșător al unei profesoare atee

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu.

"O profesoară din București, numai de 45 de ani, era grav bolnavă la spital, pe lângă boala trupului, era bolnavă si sufletește de cea mai grea suferință : necredința în Dumnezeu.

Încă din anii studenției, ajunsese la convingerea că nu există Dumnezeu. De aceea, a devenit apostată, atee. Nimeni din rude, nici chiar soțul n-a putut -o convinge să creadă din nou în Dumnezeu, să meargă la biserică, să se mărturisească la preot.
Pentru aceea, a bătut -o Dumnezeu cu o boală foarte grea, tot trupul, că nici doctorii nu aveau ce-i mai face. Ea nici asa nu a vrut să se întoarcă, cu căință, la Dumnezeu, nici să primească un preot să o mărturisească.
De aceea a părăsit -o si Dumnezeu. Fiind sortită morții, a fost dată singură într -o rezervă a spitalului.
O soră o îngrijea cu toată dragostea. Noaptea, sora a ațipit ușor, cu capul pe masă, lângă muribundă. Era între somn si veghe. Deodată a văzut sufletul ei ieșit din trup, de formă omenească, îmbrăcat în alb, stând pe marginea unei prăpăstii ce se deschidea lângă pat. Din adânc, diavoli mulți se repezeau în sus, s-o tragă în văpaie, iar de la spate un alt diavol a împins -o în acea văpaie, fără fund. În clipa aceea sora a țipat de spaimă si îndată s-a si deșteptat.
Când s-a uitat la muribundă, a observat că atunci îsi dădea sufletul.

Era în toamna anului 1973."u căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Istorioară – Întâlnirea cu Dumnezeu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Una din legendele Sfântului Nicolae ne spune că acesta ar fi plecat cu Sfântul Ioan Cassian la întâlnirea cu Dumnezeu. Mergând ei pe cale, au dat de nişte oameni sărmani a căror căruţă era răsturnată pe marginea drumului, în noroi. Fiind grăbiţi spre întâlnirea cu Dumnezeu, Sfântul Ioan Cassian i-a spus Sfântului Nicolae:
- Părinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie să ne grăbim, să alergam, că ne aşteaptă Dumnezeu.
Sfântul Nicolae însă şi-a suflecat mânecile şi a zis:
- Du-te tu înainte, Ioane! Te voi ajunge şi eu din urmă.
Şi a început apoi a se osârdui împreună cu acei oameni sărmani să ridice căruţa, murdărindu-se din cap până-n picioare de noroi. După ce au pus căruţa pe drum, Sfântul Nicolae s-a şters, atât cât s-a putut, de noroi şi a plecat grăbit să se întâlnească cu Dumnezeu şi să-şi ceară iertare pentru întârziere.
Dumnezeu între timp, vorbea cu Sfântul Ioan Cassian. Sfântul Nicolae, apropiindu-se de Dumnezeu, a zis:
- Doamne, iartă-mă că am întârziat. Iartă-mă că vin la Tine aşa murdar.
Mântuitorul îi răspunde:
- Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe când ajutai la căruţa aceea de la marginea drumului, tu erai deja la întâlnirea cu Mine.

"Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună." (Pilde 19,17)

Semnificaţia numelui Nicolae:
Nicolae este format din cuvintele greceşti: nike – victorie, biruinţă şi Jaos – popor, şi are înţelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios” sau „învingător/biruitor de popor“.