Intr-o zi, un boier instarit mergea calare pe un cal frumos la margine de sat si vazu un pietrar lucrand. Se opri si-i spuse in batjocura:
- Ce faci acolo cu acel tarnacop, batran sarac si neputincios?
- Buna ziua boierule, multumesc Lui Dumnezeu, lucrez, ii raspunse smerit batranul.
- Spune-mi, ma cunosti?
- Nu, sa ma iertati, dar nu va cunosc.
- Vezi tu in stanga ta aceste pajisti?
Ale mele sunt, iar dealurile acestea din dreapta ta, tot mie imi apartin si pamantul din fata ta si din spatele tau, tot, al meu este, aproape tot tinutul asta, al meu este. Nu este cineva mai bogat decat mine prin aceste tinuturi, iar tu mosnege, zici ca nu ma cunosti, n-ai auzit de mine?
Boierul bogat il privi cu mandrie si cu dispret asteptand raspuns. Taranul, ofta usor si ridica tarnacopul in sus si-i spuse:
- Dar cerul, cerul este tot al tau?
Boierul nu se astepta la acest raspuns si fiind rusinat, facu cale intoarsa. In acea noapte, boierul avu un vis: o voce de inger il instiinta ca, cel mai bogat om al acelui sat a trecut la Domnul. A doua zi de dimineata, voia sa se convinga cine-i acel om, mai bogat decat el care a murit. In zadar cauta omul cel mai bogat care murise, fiindca, in acea zi murise un singur om, batranul pietrar cel "sarac".
Acum constiinta ii repeta permanent ca in fata lui Dumnezeu, omul smerit este cel mai bogat”.
Mandria este primul din cele sapte pacate capitale, dupa cum smerenia este cea mai mare virtute. Despre mandrie, Sfantul Parinte, Isaac Sirul spunea ca este „mama viciilor”, din pricina careia ingerul luminii s-a facut diavol.
Avva Evagrie Ponticul zice ca:
“Mandria este „primul pui al diavolului” si totodata singura patima care il aseamana cel mai mult pe om cu vrajmasul lui cel nevazut”.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea blandete si smerenie.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
