SLUGA ÎNȚELEAPTĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

- Să iertam de șaptezeci de ori câte șapte, precum ne îndeamnă Mântuitorul Hristos și mai mult folos avem câștigând pe omul cel ce ne-a greșit, decât al pierde.
- "DACĂ IUBIȚI PE CEI CE VĂ IUBESC, CE PLATĂ AVEȚI ? "(Sf Evanghelie)
Spune povestea noastă că intr-o împărăție mare, un rege al unui trib, avea zece câini sălbatici pe care îi folosea pentru a tortura și a-i da drept hrană pe oricare dintre servitorii săi care greșeau.
Unul dintre servitori a facut o greșeală atât de mare încât regelui nu i-a plăcut deloc. Motiv pentru care a ordonat ca servitorul să fie aruncat la câini.
Slujitorul a spus: “Eu, ți-am slujit zece ani și tu mă răsplătești astfel. Te rog, dă-mi zece zile înainte să mă arunci la câinii", și regele i-a dat.
În aceste zece zile, servitorul s-a adresat paznicului care avea grijă de câini și i-a spus că ar vrea să se ocupe el de câinii, pentru următoarele zece zile.
Paznicul a fost nedumerit, dar a fost de acord, iar servitorul s-a ocupat de hrănirea câinilor, curățenie, baie și tot felul de nevoi pentru ei.
Când s-au terminat cele zece zile, regele a ordonat ca servitorul să fie aruncat la câini așa cum îi era hotărâtă pedeapsa. Când a fost aruncat, toată lumea a fost surprinsă să vadă cum câinii îi lingeau picioarele servitorului!
Regele, nedumerit de ceea ce vedea, a spus:
“Ce s-a întâmplat cu câinii mei?”
Servitorul a răspuns:
“Am servit câinii doar zece zile și nu au uitat de serviciile mele. Fără îndoială, te-am servit zece ani și tu ai uitat totul la prima mea greseala!" , iar regele dându-și seama de greșeala comisă, a ordonat ca servitorul să fie eliberat și pus lângă tronul său pe un scaun din care să guverneze împărăția lui deoarece l-a socotit mai înțelept chiar și decât el.
Morala:
" - Cel ce nu muncește nu greșește " (Proverb)
" - A greși e omenește, a rămâne în greșeală e drăceste, a te ridica e îngerește".
-Oamenii pot greși chiar și atunci cand vor să ne facă bine, dar orice greșeală fie ea mică sau mare nu trebuie sa șteargă dragostea dintre tine și sluga, semenul, megieșul sau fratele tău !
Amin și lui Dumnezeu Laudă !

100 de boi pentru o faptă bună.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată, un țăran a auzit la Biserică, pe preot spunând, că dacă dai milostenie, vei primi însutit de la Dumnezeu. Când s-a întors acasă, s-a înțeles cu femeia sa, să dea milostenie singurul bou pe care-l aveau, iar Dumnezeu le va da 100 de boi pentru această faptă bună. Nu a șovăit deloc să-și dea boul, având deplină încredere în Dumnezeu...

Așadar a dat boul, și aștepta răsplata de la Dumnezeu. Timpul trecea, dar boii nu mai veneau. Într-o dimineață a hotărât să urce pe muntele din vecinătate, ca să-L afle pe Dumnezeu, și să-L întrebe, când îi va da cei 100 de boi, așa cum a auzit în predica preotului.
Urcând pe munte, a întâlnit un pustnic, care l-a întrebat:
– Unde mergi?
– Merg să-L caut pe Dumnezeu, și să-L întreb, când îmi va da cei 100 de boi, pentru milostenia pe care am făcut-o.
– Când Îl vei găsi, i-a spus pusnicul, întreabă-L și despre mine. Spune-I, că de patruzeci de ani sunt în munte, și trăiesc pustnicește: Oare am dobândit Împărăția Cerurilor?
– Desigur, a răspuns țăranul, și și-a continuat drumul său.
Puțin mai sus a întâlnit un bătrân cu barbă albă, care l-a întrebat:
– Pe cine cauți?
– Am auzit în Biserică, că de fac milostenie, voi primi însutit de la Dumnezeu. Acum Îl caut pe Dumnezeu, ca să-mi spună, când mă va răsplăti pentru milostenia mea.
– Întoarce-te la casa ta, și sapă sub copacul din curtea ta, și vei afla un urcior cu galbeni. Nu spune nimănui despre acesta, ci numai continuă să ajuți lumea, și nu vei duce lipsă de nimic în viața ta.
– Îți mulțumesc, Gheronda (părinte bătrân)!
Dar mai am ceva să-Ți spun. În timp ce veneam să Te aflu, am întâlnit un pustnic, care mi-a cerut, să Te întreb dacă după patruzeci de ani de asceză și nevoințe duhovnicești, a dobândit în cele din urmă Împărăția Cerurilor.
– Să-i spui acelui pustnic, că și alți patruzeci de ani de va ședea în munte, tot nu va dobândi Împărăția Cerurilor. Acestui pustnic îi dau de patruzeci de ani câte un posmag în fiecare zi, însă astăzi, știind că vei veni tu, i-am dat doi posmagi, unul pentru el și unul pentru tine. Însă el, în loc să-ți dea ție unul, i-a ținut pe amândoi pentru sine, fără să aibă încredere în Mine. Tu însă, fără șovăire, ai dat boul, crezând în ceea ce ai auzit în Biserică...
Milostenia deschide ușile Împărăției Cerurilor!
(sursa: Mărturia Athonita)