Într-o zi, un preot a auzit o voce în biserică, dar cuvintele nu se înțelegeau. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, părintele a găsit un copil care spunea ceva, și și-a dat seama seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:
– De ce tot repeți literele?
– Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunse copilul.
– Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci Îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie.
„Și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da. Oare niciodată n-ați citit că din gura pruncilor și a celor ce sug s-a săvârșit laudă?” (Matei 21, 16)
