..."Se spune ca dupa un drum lung şi obositor Sfânta Fecioară Maria împreuna cu Sfântul Iosif au ajuns la Betleem, un oraşel situat mai jos de Ierusalim.
Simţind ca i-a venit vremea sa nasca, Sfânta Maria la rugat pe Sfântul Iosif sa gaseasca un salaş unde sa se adaposteasca.
Au batut din poarta în poarta, dar nimeni nu i-a primit.
Ajunşi la casa lui Moş Ajun acesta i-a îndreptat la fratele sau Moş Craciun, deoarece el era sarac şi nu avea loc nici pentru copiii lui.
Pe la miezul nopţii au ajuns la Moş Craciun, om bogat care avea case mari, grajduri pline cu vite şi o mulţime de oi. Cu toate acestea Moş Craciun nu le-a dat adapost în casa, i-a trimis în staulul vitelor.
Ziurel de ziua Sfânta Fecioara în ieslea cea saraca a nascut pe Domnul Sfant.
Dupa ce Iisus a venit pe lume, grajdul s-a umplut de o lumina lucitoare ca lumina soarelui. În iesle s-au aprins zeci de faclii, iar paiele scanteiau ca nişte luminiţe.
Dimineaţa Moş Craciun s-a dus sa dea mancare vitelor. A ramas mirat vazand grajdul înconjurat de o lumina neobişnuita, iar în iesle un prunc la care pastorii îngenuncheaţi se rugau. Îngerii din cer cantau din trambiţe cu flori de mar în mana.
Moş Craciun şi-a adus aminte de cele spuse de prooroci:
“Dumnezeu va trimite pe pamant pe fiul sau sa mantuiasca lumea. El se va naşte din Fecioara”.
A îngenuncheat alaturi de pastori şi cu lacrimi în ochi a cerut iertare lui Dumnezeu pentru fapta sa.
Pentru a-şi îndrepta greşeala, Moş Craciun a hotarat sa împarta averea copiilor. De atunci, în fiecare an, cu traista plina urca în sanie trasa de cai albi şi colinda pamantul în lung şi-n lat pentru a împarţi daruri copiilor.
Dupa ce a murit, Moşul cel bun a ajuns sus în ceruri de unde priveşte pe pamant sa vada ce fac copiii.
În noaptea de Craciun coboara pe o raza de luna cu tolba plina de daruri pana la pamant.
Pe Moşul cel adevarat de mult nu la vazut nimeni: deoarece Dumnezeu i-a dat harul de a se face nevazut.
În amintirea acestui Moş bun, ziua în care se sarbatoreşte Naşterea Domnului se numeşte Craciun."
