Mama

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Legenda spune ca un prunc, inainte de a se naste se intalneste cu Dumnezeu:
"Dumnezeul meu, eu merg in lume si nu stiu ce voi face acolo. Sunt atat de mic si de fragil..."
"Pentru tine am pregatit acolo un inger..."
"Doamne, dar nu stiu limba oamenilor, cum o sa ma inteleg cu ei, cum o sa ma adaptez?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit te va invata limba lor..."
"Doamne, am auzit ca in lume sunt multe rele. Cum o sa le pot dovedi?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa te apere de rele...fii fara grija..."
"Doamne si cum o sa ma pot intoarce la tine?"
"Ingerul pe care ti l-am pregatit o sa-ti spuna cum te vei putea intoarce la mine."
S-a lasat linistea in ceruri...a sosit timpul ca bebelusul sa plece in lume...dar a mai intrebat incet:
"Doamne...cum se numeste ingerul pe care mi l-ai pregatit?"
"Numele nu e important...dar tu ii vei spune MAMA...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Ioan Istrati

 

Azi am făcut Dumnezeiasca și Scumpa Liturghie, de dimineață. M-am rugat: Doamne, învață-mă să simt durerea lumii.
După slujbă, era un vânt uriaș și o ploaie rece ca gheața. Când mă dau jos din mașină, aud un mieunat, un scâncet de copil mic, în disperare, în șanț. Mă duc. Doi pui de cățel, fără ochi, abia fătați, într-un sac legat. Unul e rece. Celălalt, înghețat, urlă din toți rărunchii. Îi iau pe amândoi. Îi duc în casă, îi șterg cu prosoape, îi încălzesc cu feonul. Celui aproape mort îi fac masaj cardiac o oră. Deschide gura un pic, apoi iar cade în întuneric. Și iar și iar. Într-un târziu, inima începe să bată. Sunt adorabili. Iau o pungă, îi fac o gaură și le picur iaurt, ca dintr-un biberon. Papă pofticioși. Ăla mic plânge razgăiat dacă plec. Ăla mare are în el o putere uriașă, de a urlat ca un nebun cel puțin trei ore. Acum îmi amintesc că dimineață la 7 am auzit în șanț același scâncet.
Stau și mă gândesc. Așa trebuie să plângem noi, ca rugăciunea noastră să străbată norii groși ai păcatului și să ajungă la cer. Puiul a zbierat într-o disperare, cu siguranța că îl va auzi cineva.
Al doilea lucru. Suntem atât de răi, că s-a inventat iadul pentru noi. Ce creaturi imbecile și nemernice au putut să arunce doi pui fără ochi, în ploaie înghețată, într-un sac legat la gură.
Puiuții sunt de o scumpete și frumusețe unice. Ăla care a văzut moartea ca un frig necuprins plânge atât de tare când plec de lângă el. Nu se liniștește decât când îl iau în mână. Ca un bebeluș.
Dumnezeu să ne ierte, ca tare proști și răi mai suntem.