CÂTE FEMEI VOR ÎNȚELEGE ACEST TEXT?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(fără a jigni pe nimeni)


• O femeie a venit la un magazin purtând haine care îi arătau prea mult corpul. Proprietarul magazinului a privit-o bine, i-a cerut să se așeze, a privit-o drept în ochi și a spus ceva ce nu va uita niciodată în viața ei. „Doamnă, tot ceea ce Dumnezeu a făcut valoros în această lume este acoperit și greu de văzut, de găsit, de obținut.


De exemplu:
1. Unde poți găsi diamante?
• În fundul pământului, acoperite și protejate.
2. Unde se găsesc perlele?
• La fundul oceanului, acoperite și protejate într-o coajă frumoasă.
3. Unde poți găsi aur?
• Sub pământ, acoperit cu straturi de piatră și pentru a ajunge acolo trebuie să muncești din greu și să sapi adânc.


Acestea fiind spuse, s-a uitat înapoi la ea și i-a spus: „Corpul tău este sacru și unic”. Ești mult mai prețioasă decât aurul, diamantele și perlele, de aceea trebuie să fii și tu acoperită.
El a adăugat: "Dacă vă păstrați mineralele prețioase precum aurul, diamantele și perlele acoperite adânc, o organizație minieră de renume, cu echipamentele necesare, va lucra ani la o explorare extinsă. Mai întâi, vă vor contacta guvernul (familia), vor semna contracte (căsătorie ) și vor extrage tot ce dețineți valoros o viață întreagă (viața după căsătorie).
Dar dacă vă lăsați mineralele să se întindă pe suprafața pământului, veți atrage întotdeauna un număr mare de mineri ilegali, să vină, să exploreze și să ia ilegal aceste bogății.


FEMEIE EȘTI VALOROASĂ,NU UITA!!!




sursa facebooc



Paul Neagu

Lacrimile lui Hristos

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un tânăr monah era tare mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu. El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie. A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a cerut o slujbă unui cârciumar. Cârciumarul i-a dat o slujbă de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o cameră. Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii când era monah. Şi-a dat seama că poate rugăciunea îl va ajuta să mai spele din păcatele pe care le-a făcut în acea zi şi s-a dus într-un colţ îngenunchind. Acolo rugându-se l-a podidit plânsul. Nu a băgat de seamă la lacrimile care îi curgeau, şi acolo – după atâta oboseală şi după atâta păcat – adormi din nou. A dormit adânc şi trezindu-se dimineaţă, a văzut că locul era pătat de sânge acolo unde el a plâns. S-a uitat peste tot, chiar şi în oglindă; şi-a cercetat fiecare parte a corpului. Văzu că nu are nici cea mai mică zgârietura, că sângele nu era al lui. S-a uitat mai bine şi iar s-a apropiat de locul unde făcuse rugăciunea şi văzu din nou stropii de sânge. Atunci a înţeles că pentru păcatele lui, Hristos plânsese odată cu el, dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sânge.