"Nevoitorul iubit de Domnul Iisus Hristos".
- Spune povestirea noastra că un nevoitor stătea singur, în mănăstire și se ruga pururea cu această rugăciune către Dumnezeu:
"Doamne, n-am teamă și evlavie față de Tine, de aceasta, trimite-mi săgeată de fulger sau alt semn sau boală sau demon, să pătimească sufletul meu cel împietrit și să-și revină întru frica Ta Doamne."
- Și, așa rugându-se el un an întreg, cu lacrimi fierbinți, din tot sufletul, cerând și cu post în priveghere și în alte grele pătimiri, trupul și sufletul obosindu-l și zdrobindu-l.
- Dar, într-o zi, șezând el jos și plângând după obicei și tare tânguindu-se, cu multă întristare, i-a venit lui somn și a adormit și ia apărut vis cu Domnul Hristos.
Și, iată că sta de față Hristos, zicându-i cu glas blând:
"Ce ai omule?
- De ce plângi așa?"
- Iar fratele, cunoscându-L pe El, că este Hristos, a răspuns înspăimântat:
- "Am greșit Doamne!
- A zis lui Cel ce S-a arătat:
- "Scoala-te."
- Iar el a zis:
- "Nu pot, Stăpâne, de nu-mi vei da mâna."
- Iar Domnul Hristos, întinzând mâna și luându-l pe el, l-a sculat.
- Nevoitorul ridicându-se, foarte tare se umilea și vărsa lacrimi de pocaință.
- I-a zis lui iarăși, Domnul Hristos cu glas lin și blând:
- Dar acum de ce plângi, ce te supără?"
- Ia răspuns fratele:
"Nu voiești oare Doamne ca să plâng și să mă mâhnesc eu, care cu atâtea Te-am întristat mereu cu pacatele și am dobândit atâtea bunătăți de la Tine?"
- Iar Hristos, întinzându-Și iarăși mâna Sa, a pus-o pe capul nevoitorului și i-a zis lui:
"De acum nu te mai întrista, de vreme ce tu te-ai întristat pentru Mine, Eu nu mă voi întrista asupra ta.
Că- ci așa cum sângele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult îți voi da ție iertare, ție și la tot sufletul, care se întoarce la Mine curat și cinstit."
- Deci, fratele, venindu-și întru sine din vis, și-a aflat inima plină de toată bucuria sufletească și s-a încredințat că Dumnezeu a făcut mila cu El.
- Și de atunci nevoitorul a petrecut totdeauna, mulțumind Domnului Hristos, cu multă smerenie și tot întru aceeași trăire și laudă și mărturisire s-a mutat la cereștile lăcașuri, întru odihna cea veșnică în raiul celor mântuiți.
- Morala:
"Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară"!
"Nu vreau moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu".(Sfânta Evanghelie).
"Doamne, n-am teamă și evlavie față de Tine, de aceasta, trimite-mi săgeată de fulger sau alt semn sau boală sau demon, să pătimească sufletul meu cel împietrit și să-și revină întru frica Ta Doamne."
- Și, așa rugându-se el un an întreg, cu lacrimi fierbinți, din tot sufletul, cerând și cu post în priveghere și în alte grele pătimiri, trupul și sufletul obosindu-l și zdrobindu-l.
- Dar, într-o zi, șezând el jos și plângând după obicei și tare tânguindu-se, cu multă întristare, i-a venit lui somn și a adormit și ia apărut vis cu Domnul Hristos.
Și, iată că sta de față Hristos, zicându-i cu glas blând:
"Ce ai omule?
- De ce plângi așa?"
- Iar fratele, cunoscându-L pe El, că este Hristos, a răspuns înspăimântat:
- "Am greșit Doamne!
- A zis lui Cel ce S-a arătat:
- "Scoala-te."
- Iar el a zis:
- "Nu pot, Stăpâne, de nu-mi vei da mâna."
- Iar Domnul Hristos, întinzând mâna și luându-l pe el, l-a sculat.
- Nevoitorul ridicându-se, foarte tare se umilea și vărsa lacrimi de pocaință.
- I-a zis lui iarăși, Domnul Hristos cu glas lin și blând:
- Dar acum de ce plângi, ce te supără?"
- Ia răspuns fratele:
"Nu voiești oare Doamne ca să plâng și să mă mâhnesc eu, care cu atâtea Te-am întristat mereu cu pacatele și am dobândit atâtea bunătăți de la Tine?"
- Iar Hristos, întinzându-Și iarăși mâna Sa, a pus-o pe capul nevoitorului și i-a zis lui:
"De acum nu te mai întrista, de vreme ce tu te-ai întristat pentru Mine, Eu nu mă voi întrista asupra ta.
Că- ci așa cum sângele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult îți voi da ție iertare, ție și la tot sufletul, care se întoarce la Mine curat și cinstit."
- Deci, fratele, venindu-și întru sine din vis, și-a aflat inima plină de toată bucuria sufletească și s-a încredințat că Dumnezeu a făcut mila cu El.
- Și de atunci nevoitorul a petrecut totdeauna, mulțumind Domnului Hristos, cu multă smerenie și tot întru aceeași trăire și laudă și mărturisire s-a mutat la cereștile lăcașuri, întru odihna cea veșnică în raiul celor mântuiți.
- Morala:
"Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară"!
"Nu vreau moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu".(Sfânta Evanghelie).
