Păcatul indiferenţei - Pilda numărul 34

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

S-au întâlnit într-o după-amiază, pe uliţa unui sat, preotul din partea locului şi un ţăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat:
- Ieri dimineaţă am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare şi am reuşit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ţi pese şi ţi-ai continuat liniştit drumul. Cum este posibil aşa ceva ? Crezi că ai făcut bine ?
- Părinte, i-a răspuns omul, eu nu prea cred că este important ceea ce fac. Dumnezeu este puternic şi dacă vrea să mă mântuiască mă va mântui, iar dacă nu vrea să mă mântuiască, atunci aşa va fi, indiferent de ce-aş face eu.
- Vai, fiule, cum poţi să vorbeşti aşa ?! - i-a răspuns cu blândeţe preotul. Ia spune-mi, de unde vii tu acuma cu sapa în spinare ?
- Păi, cum de unde, părinte ? De la câmp. Muncesc acolo de azi de dimineaţă. La cât m-am străduit, sper din tot sufletul ca Dumnezeu să-mi dea o recoltă bună.
- Nu crezi că este la fel, fiule, şi cu viaţa şi cu păcatele tale ? De ce te duci să munceşti la câmp ? Dacă Dumnezeu vrea să ai o recoltă bună, o să le găseşti de-a gata pe toate, dacă nu vrea, de ce te mai osteneşti ? Ţi se pare firesc ?
- Nu, părinte! Dacă nu muncesc, cum aş putea să am de-ale gurii ?
- Aşa este, fiule, dacă munceşti cu drag, Dumnezeu îţi ajută şi obţii o recoltă bună. E, tot aşa, dacă trăieşti fără păcat, purtându-ţi şi ţie de grijă, dar şi celor din jurul tău, atunci Dumnezeu se îndură şi, chiar dacă ai mai greşit în viaţă, îţi iartă păcatul, iar la Judecată vei fi mântuit.
Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău. După cum vei căuta tu ca aceia din jurul tău să aibă linişte şi bucurie, să aibă credinţă şi speranţă în mântuire, tot astfel va căuta şi Dumnezeu ca şi tu să ai parte de toate acestea.
Să nu mai faci niciodată ca ieri! Dacă poţi să ajuţi pe cineva, chiar şi cu un sfat sau cu o vorbă bună, fă-o numaidecât, fiindcă trebuie să fim atenţi la tot ce întâlnim în viaţă, căci lumea toată este grădina de care noi toţi trebuie să avem grijă.
“Numai cine îşi iubeşte aproapele, Îl iubeşte pe Dumnezeu” - Sfânta Scriptură

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse,...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Cum pot să răsplătesc lucrarea ce ai făcut în viaţa mea?
Mi-ai pus picioarele pe stâncă când bâjbâiam în noaptea grea,
M-ai dus la ape de odihnă, precum păstorul oaia sa,


Din dragoste, mi-ai dat povaţă şi-ai pus în mine-nviorare,
Mi-ai dat puterea de-a învinge orice ispită pe cărare,
Atunci când încercarea vine şi trupul meu îngenunchează,
În duh sunt tare, căci Iisuse, prin Tine mintea mea e trează.


Cum să-mi arăt recunoştinţa, iubitul meu din veşnicie,
Şi ce-aş putea să fac mai bine, să-Ţi dăruiesc Iisuse Ţie?
Orice-aş gândi, în limitarea ce-o am ca om pe-această glie,
Nu aş putea sfârşi căci Doamne, numai prin Tine am tărie.


M-ai uns cu mirul sfânt pe creştet, mi-ai dat prin har a Ta iertare,
Ai revărsat Izvorul Vieţii şi-atâta binecuvântare,
Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Al Tău e cerul şi pământul, a Ta e însăşi viaţa mea.


De-aceea Doamne vreau ca astăzi şi mâine şi întotdeauna,
Să Îţi slujesc cu bucurie, să Te slăvesc căci numai una,
Este iubirea jertfitoare, ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
O dragoste ce n-are margini, căci ni l-a dat pe Fiul Său,


Înalţ spre cer o rugăciune: ”O, Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc,
C-ai pus un strop de cer în mine, Îţi cânt Părinte, Te slăvesc,
Deşi-s nimic, un pumn de tină, prin Tine ştiu că am valoare,
Mă dăruiesc Iisuse Ţie, Tu-mi eşti deplina desfătare!"


23/02/13, Barcelona-Lucica Boltasu.