Se învârte a vieții roată,
Totul s-a întors pe dos.
Nu e cum era odată,
Nu-i nici lumea cum a fost.
Pân mai ieri într-o odaie
Încăpeau toți laolaltă
Părinții cu copii-o droaie
Și buneii pe lejancă.
După sobă și pisica
La călduț torcea de zor.
Iar bunica cum furnica
Scotea pâinea din cuptor.
-Ce dulce era bostanul
Fiert într-un ceaun pe plită!
Se lingea pe bot motanul
Când îi dam o bucățică.
În casele astea vechi
Fericiți cu toți trăiam.
Cu gurile pân la urechi,
Voioși seara adormeam.
Astăzi unii au palate,
Case mari și cu nivele...
Însă rămân din păcate
Cuiburi pentru cucuvele.
Vântul șuieră cu anii
Printre odăile reci...
-La ce-ți mai ajută banii,
Dacă-ți faci muzeu și pleci?
Fericirea, nu se ascunde
Printre bani și bogății.
Dar se duce acolo, unde
Casa-i plină de copii.
Acolo unde pisica
Se joacă c-un ghem de ață.
La casa unde bunica
Ține nepoței în brațe.
Fericirea e ascunsă
Într-o casă bătrânească.
Unde candela aprinsă
Luminează în fereastră.
Natalia Mazilu-Miron
