Iti multumesc, Parinte, ca sunt viu,
Si pot vorbi acum si-aici cu Tine,
E Saptamana Patimilor, stiu,
Si cei ce Te hulesc o stiu prea bine!
Iar Fiul Tău, Cel părăsit de toti,
Inspre Golgota frigului se-ndreapta,
Si-acolo Sus, intre talhari si hoti,
Aceeasi răstignire Il asteaptă.
Cand sevele din muguri dau năvală,
De veacuri bruma urii stă la pandă,
Pilat, nevinovat, pe maini se spală,
Mi-e inima ca floarea de plapandă.
Si simt si văd cum râd in floare merii,
Si-aud cum plânge vi?a cea de vie,
In toate e un semn al Invierii,
Al unei impăcări ce va să fie.
Adam din mine murmură sub Pom,
De-aceeasi goliciune i-e rusine,
Iti multumesc, Părinte, că sunt Om,
Si pot grăi aici si-acum cu Tine!
Nicolae Nicoara- Horia
