Undeva pe o colină..
Pe o cruce stă și așteaptă. ..
Cel ce pentru lume rabdă...
Zilnic...aspră judecată...
Când si când trece pe cale ..
Câte un suflet rătăcit. ..
Ce privește lung în zare...
Nu spre Domnul.... răstignit...
Când era pe la amiază. ..
Un copil pe cale vine..
Si întreabă cu sfială..
,,Spune-mi Doamne. ..iti e bine?
Stai în arșiță și vânt..
Si nu spui nici un cuvânt. ..
Flămând. ..gol și însetat...
Răstignit pe-un lemn de brad..
M-am oprit să-ți cer iertare..
Pentru multa nepăsare...
Care lumea a cuprins..
Căci răul Doamne-a învins...
Ti-am adus si-un colț de pâine. .
E mai veche dar e bună. .
Apă rece din izvor...
Scumpul meu Mântuitor...
Ei ti-au dat oțet și fiare..
Si te-au răstignit...
Dar raspunde-mi la intrebare..
Tu..ce le-ai greșit?
I-am iubit ...asta-i gresala. .
I-am iubit și îi iubesc..
Chiar dacă în fiecare clipă. .
....Ei mă răstignesc...
Lacrimi calde curg pe-obrazul..
Pruncului nevinovat...
Iartă-i Doamne...si imi iartă.. .
....Si al meu păcat...
Mâna prinsă în piroane...
....Binecuvinteaza...
Pruncul care s-a oprit..
Pe Hristos să-l vadă. ..
Pentru nevinovăția. .
Pruncilor fără de pată. .
Pentru ei încă ne iartă...
Hristos și Cerescul Tată. ...
Maria Pintican. ..
