---------------------------------------------
Comoara Înţelepciunii e doar la Dumnezeu ! El este Cel care dă fiecăruia din această comoară cît doreşte şi cui doreşte ! Cuvântul înţelepciune înseamnă a înţelege , a cunoaşte ! Un Arhanghel al Luminii , pe nume Lucifer a tins spre Dumnezeu ca să- L cunoască , L-a cunoscut şi a căzut în mare mîndrie ! Mîndria l-a făcut să folosească această înţelepciune spre împotrivire şi s-a împotrivit Celui care i-a dat înţelepciunea ! A folosit-o spre propria mărire şi slava sa deşartă ! Plus la toate a mai răzvrătit o legiune întreagă de îngeri !
Dumnezeu însă Este Cel Care stă împotriva celor mândri ! El este Dragoste iar în Dragoste mîndrie nu există !
A fost izgonit acel arhanghel împreună cu îngerii săi ! Fiind odată un fiu al Luminii , o stea de dimineaţă , a căzut din acea Lumină şi a fost aruncat în întuneric ! Mîndria şi slava cea deşartă l-a orbit pe el şi pe supuşii săi !
Atunci a început cu furie să urască toată lucrarea şi creaţia lui Dummezeu ! Mîndria seamănă în jurul său doar ură ! Se apropie apoi de om, care este cununa creaţiei lui Dumnezeu - făcut după chip şi asemănare - şi îi spune atunci şi omului :- gustă , vezi , cunoaşte şi vei fi şi tu ca Dumnezeu ! Vei înţelege ce este bine şi ce este rău ! A gustat şi omul din pomul înţelepciunii încălcînd astfel porunca ascultării ! Din pricina neascultării, a fost alungat şi el de la Faţa Tatălui şi a fost dat pe mîna satanei , a fost dat pe mîna celui de care a ascultat !
Păcatul îngeresc a fost - mîndria ! Păcatul omenesc - neascultarea ! Aceste două păcate s-au sălăşluit în om , şi-au făcut cuibar în el - unde au dat naştere tuturor păcatelor !
Îngerul decăzut şi omul , au căpătat înţelepciune , îngerul prin voia lui Dumnezeu , omul prin neascultare , însă înţelepciunea lor este lipsită de Lumina şi de Dragoste ! Avînd înţelepciunea şi aceste virtuţi - devii un rod în Pomul Vieţii !
Mîndria şi neascultarea au avut aici doar de pierdut !
Acel "fiu al luminii" de pe timpuri , astăzi îi spunem- satana, diavolul ! El umblă deja în întuneric căci a devenit un fiu al întunericului şi împărat al acestei lumi ! El urlă şi caută pe cine să înghită !
A căzut şi omul în acest întuneric din pricina păcatului şi îl urăşte pe diavolul de care a fost înşelat ! La fel şi diavolul îl urăşte pe om şi nu numai pe om ci urăşte toată creaţia lui Dumnezeu ! Mîndria l-a făcut să urască ! Dar un paradox mare vedem ! Omul şi astăzi ascultă de el !
Îl urăşte - dar îl ascultă şi face voia lui !
Îl iubeşte pe Dumnezeu , dar ascultă de diavol !
Dumnezeu pe om l-a alungat de la Faţa Sa, pentru neascultare, dar nu L-a urît !
EL pe om îl iubeşte dar pe diavolul - Nu ! Omul are totuşi cale de întoarcere către Tatăl ! Dragostea - este legătura desăvîrşirii şi calea cea de întoarcere ! Dumnezeu este Lumina fiecărui om venit pe lume ! În om lumină este, iar în diavol nu este lumină ! Sufletul în om şi este acea lumină ! Diavolul care este lipsit de lumină luptă cu mare rîvnă după aceste luminiţe - după aceste suflete omeneşti ! Caută să le înghită pe toate ! Dînsul într-aşa mod "se luminează" puţin , aducîndu-şi aminte de slava pe care a avut-o odată aflîndu-se în Lumină ! Înghite şi tot înghite mii de suflete lipsite de dragoste !
Înghite pe toţi cei care fac voia lui şi nu voia Tatălui !
Înghite fără milă !
-----------------------------------
Ion Ungureanu - Păcătosul
