VORBA MULTĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi, 

Sa ierti, sa suferi si sa faci, 

Un lucru nu pot sa-nteleg: 

E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti, 

Ca uiti si ce vroiai sa spui;

 Te obosesti in convorbiri, 

Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,

 Orice motiv iti pare bun,

 De multe ori si tu intrebi: 

"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini, 

Sau uiti de unde-ai inceput; 

Iei "vorbele din guri" la multi, 

Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv,

 Agent secret si procuror; 

Desi nu te pricepi la legi, 

Esti cel mai bun judecator!

Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,

 Ci cu atentie sa fii, 

Caci orice vorba ce-o "arunci"

, Va cantari candva, sa stii.

Nu eu, ci Insusi Dumnezeu,

 Ti-a poruncit sa fii prudent,

 Caci dupa vorbele ce-ai spus,

 Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"

Nu vei putea sa mai repeti,

 Aceasta viata de acum, 

Deci cauta sa fii atent, 

La CE vorbesti si CAT si CUM..

Amin si Aliluia!
Preot Sorin Croitoru

MAMA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

           

M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine...
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,
Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă...

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine...
Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine?
Așa e... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat,
Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,
Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.
- Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă,
Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.

Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate,
Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate...
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,
Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți...

- Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,
Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori...
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun,
Ți-am trimis bani și mâncare... e cadoul de Crăciun.

- Hai, la revedere, mamă...a zis mama și-a închis,
Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan,
Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an...

O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,
Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat.
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu,
După-atâta stres și lacrimi am ajuns... în satul meu.

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu,
Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar as vrea să fiu...
Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat?
A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat...

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine.... "

Emilia Plugaru