de Preot Sorin Croitoru
În primii zori ai dimineții,
Trezindu-mă voios din somn,
Îl laud pe Stăpânul vieții
Și-al mântuirii mele Domn.
Un soare vesel strălucește,
Umplând pământul de culori..
Prin inima ce se trezește
Îmi trec ai harului fiori..
Această zi începe bine,
Căci Duhul Sfânt e generos:
Eu pot, cu harul Lui în mine,
Să-L simt aproape pe Hristos!
Ridic privirea către Domnul
Și-ncep timid să-I mulțumesc
Că mi-a vegheat prin îngeri somnul,
Că, păcătos fiind, trăiesc,
Că darurile Sale bune
Eu le primesc, nemeritând..
Mă rog, o sfântă rugăciune
Cum face un creștin oricând..
Dar începând să se-nfierbânte
De focul harului de Sus,
Începe inima să-I cânte
Cântări de slavă lui Iisus..
Acea timidă rugăciune
Ce o șopteam la început,
A căpătat, ca prin minune,
Un zel cum nu s-a mai văzut..
Un fel de dulce amnezie
Întreaga minte mi-a robit;
Prezentul pare veșnicie,
Căci timpul parcă s-a oprit..
Deși sunt singur în cămară,
Eu simt că-n mine SUNTEM doi;
E Duhul Cel ce mă-nfioară
Și eu-l mi-l preface-n NOI!
Coboară raza dimineții
Pe chipul Domnului Hristos,
Umplându-l de lumina vieții,
Ce-l face încă mai frumos..
Eu Îl admir în rugăciunea
Ce parcă rugăciune nu-i,
Și Îl privesc, sorbind minunea
De-a fi din nou în fața Lui..
Minune este însăși viața
Ce încă, iată, o trăiesc,
Minune este dimineața
În care pot să-L mai iubesc,
Minune este și lumina
Ce intră veselă pe geam..
Și cred că-n clipa cu pricina
Chiar eu.. minune deveneam!
