Să facă cele pământești
Și nu ia deloc în seamă
Cele sfinte și cerești.
De când soarele răsare
Până în apusul său
El își vede de ale sale
Și uită de Dumnezeu...
Strânge bani și bogății
Ca să aibă viață aleasă
Nu se teme că într-o zi
Va pleca din a lui casă.
Toată slava cea lumească
Îndată se va spulbera
Și de a sa agoniseală
Altul se va bucura.
Rudele și ai lui prieteni
Îl vor plânge cu mult dor
Însă după o scurtă vreme
Își vor vedea de viața lor .
Zadarnic va întinde mâna
Și își va cere iertare
Că-n Fața Dreptului Judecător
Nu va găsi îndurare.
O ce zbucium îl va cuprinde
Și ce multă remușcare
Când va vedea că a pierdut
A raiului desfătare ...
Își va blestema viața
Și toate cele ce-a trăit
Că a hulit pe Dumnezeu
Și că nu s-au pocăit.
Nu mai amâna pe mâine
Pocăiește-te om drag
De la viață până la moarte
Nu este decât un prag.
Nu merge cu noi averea
Nici slava cea pământească
Ci numai fapta cea bună
Și mila cea creștinească.
Să ținem minte întotdeauna
Ceea ce proroocul spune
Că -n zadar ne tulburăm
Că totul e deșertăciune!
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.