Lumea fără Dumnezeu
E o mare deșertăciune
Nicăieri nu mai găsești
Milă și compasiune.
Bogații trăiesc în case
Frumoase ca niște palate
Iar săracii își cresc copiii
În bordeie dărâmate.
Unii stau la mese întinse
Și se fălesc cu luxul lor
Iar alții se chinuiesc
Muncind cu trudă pe ogor.
Lacomul strânge în hambare
Zece vieți ca să-i ajungă
Iar săracul abia are
Un bănuț în a lui pungă.
Omul cel necredincios
Sporește uimitor în toate
Iar cel ce își duce crucea
Se chinuiește de moarte.
Niciodată n-a mai fost
Atâta nelegiuire
Lumea fără Dumnezeu
Se îndreaptă spre pieire.
Nu mai este deloc cinste
Nici dreptate, nici onoare
Tot ce e curat și sfânt
Este călcat în picioare.
Dacă spui că ai credință
Ești socotit demodat
Cu cât trăiești în necinste
Pe atât ești de lăudat.
Unde se îndreaptă lumea
Știe numai Dumnezeu
Însă în ziua Judecății
Toți vom da un răspuns greu.
Să ne depărtăm cu totul
De lumea asta deșartă
De ne pocăim din suflet
Mântuitorul ne iartă!
Să spălăm cu lacrimi grele
Inimile de noroi
Să nu fim de -a dreapta capre
La judecata de Apoi!
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.