Într-o
zi, Howard Kelly, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri
umblând prin sate, bătând din poartă în poartă, ca să-şi
plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar câţiva
bănuţi, şi-i era foame. Banii nu-i ajungeau nici măcar pentru o
pâine. Se hotărî să ceară ceva de mâncare la următoarea
casă. Bătând într-o poartă, o tânără deschise uşa şi îl întrebă
ce doreşte. Vizibil jenat, studentul nostru, în loc să ceară
ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea,
privindu-l cum arată, văzându-l cu rucsacul în spate, şi-a
dat seama că tânărul este înfometat, aşa că îi aduse un
pahar mare cu lapte.
El îl beau încet şi după aceea întrebă:
- Cât vă datorez?
-
Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. Mama mea ne-a învăţat că
trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi…
- Vă mulţumesc din suflet...! spuse el.
Când
Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simţea mai
uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni
deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile
din cauza sărăciei. Totuşi le-a terminat şi a ajuns un bun medic
într-o clinică din oraş.
După câţiva ani femeia, care îi dăduse un pahar cu lapte, se îmbolnăvi grav.
Familia
şi medicul din satul ei erau foarte îngrijoraţi. După puţin
timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly
pentru o consultaţie. Când el auzi numele satului din care
provenea pacienta, tresări. Şi-a amintit cu plăcere de ziua
când o tânără din acel sat, îi dăduse un pahar cu lapte.
Imediat
Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera pacientei.
Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intră să o vadă. Era chiar
ea, o recunoscu imediat. O consultă şi se întoarse la
cabinetul său hotărât să facă tot posibilul ca să-i salveze
viaţa. Din ziua aceea urmărea cazul femeii cu cea mai mare
atenţie. Ea fu operată pe cord deschis şi se recupera
încet, încet…
După o lungă luptă, boala a fost învinsă..! Era în sfârşit sănătoasă..!
După
mai multe zile de spitalizare, pacienta fiind în afara oricărui
pericol, Dr. Kelly intenţiona să o externeze. Ceru
biroului administrativ să-i trimită factura cu totalul
cheltuielilor, ca s-o aprobe. A verificat-o şi a semnat-o. Mai
mult, a scris ceva pe marginea facturii şi a trimis-o în
camera pacientei.
Factura
a ajuns în camera pacientei, dar femeii îi era teamă să o
deschidă. Ştia că ar fi trebuit să lucreze tot restul zilelor
sale ca să achite costul unei intervenţii atât de complicate...
În sfârşit o deschise şi ceva îi atrase imediat atenţia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte...
"Plătită integral acum mulţi ani, cu un pahar de lapte"
(Semnat) Dr. Howard Kelly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.