Un om s-a apropiat într-o zi de un orb şi s-a aşezat lângă el ca să se odihnească. Orbul l-a întrebat:
- Spune-mi, omule, cum arată zăpada?
- Albă, îi răspunde acesta.
- Înţeleg, a spus orbul.
După o vreme l-a întrebat din nou:
- Om bun, ce înseamnă albă?
- Albă, a răspuns el, după ce şi-a căutat cuvintele, e ca laptele.
- Înţeleg, a spus orbul.
Nu peste multă vreme, orbul l-a întrebat:
- Şi laptele cum e?
- Laptele, a răspuns omul, e precum lebedele, păsările acelea de pe apă…
- Înţeleg, a spus orbul.
Peste ceva timp, orbul a întrebat încă o dată:
- Cum arată o lebădă?
- Păi,… lebăda este o pasăre mare, cu aripi largi, cu un gât lung, arcuit şi un cioc cam aşa…
Omul şi-a întins braţul şi şi-a îndoit încheietura precum gâtul unei lebede. Orbul a întins mâna şi după ce l-a pipăit cu multă grijă, a spus zâmbind fericit:
- Acum înţeleg, în sfârşit, cum arată zăpada…
Autor necunoscut
http://filedelumina.ro/2015/03/16/orbul-si-zapada/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.