Într-un sat trăia odată un om care înjura la orice vorbă. Într-o zi, omul a mers la pescuit. Un om cu frică de Dumnezeu, care îi cunoştea năravul, trecea pe acolo.„
- Bună ziua, ce faci aici?
- Ce dracu să fac, prind peşte.
- Şi ce ai în vasul de lângă tine?
- Râme pentru pescuit. Deoarece peştele nu-i prost să sară la cârligul gol, trebuie să-l înşel cu ceva momeală.
-Vezi, dragul meu, a zis omul cel cu frică de Dumnezeu, peştele este mai cu minte decât tine. El nu sare la cârligul gol, dar tu faci acest lucru.
- Cum aşa?
- Ori de câte ori drăcui şi înjuri, te arunci în cârligul diavolului, fără ca el să-ţi dea ceva.
Cu drăcuiturile şi cu înjurăturile tale nu câştigi nimic; diavolul te prinde fără nici o momeală. În numele Domnului, te rog, nu mai drăcui, nu mai înjura, nu-ţi mai da sufletul în mâinile celui rău“. Rana pricinuită de săgeată se cicatrizează, pădurea doborâtă de secure creşte din nou, dar rana produsă de vorba urâtă şi rea nu se mai vindecă în cele mai multe cazuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.