Doi prieteni discutau odata despre credinta.
Unul dintre ei zise celuilalt:
- Ce credinta ai tu, prietene?
Acela a raspuns, zicand:
- Nici una, in privinta aceasta sunt ca o coala de hartie alba.
Cel dintai, care era un om foarte evlavios, il sfatui astfel:
- Baga de seama, prietene, ca nu cumva sa scrie diavolul numele pe ea.
Aceste cuvinte au zguduit adanc sufletul prietenului. Din clipa aceea o raza din harul lui Dumnezeu i-a strabatut sufletul si a inceput sa se ocupe tot mai mult de credinta pana ce ajunse sa se roage, asa, cum mama lui il invatase in copilarie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.