"Într-o zi, un tânăr a urcat pe munte unde a întălnit o pustnică care medita în tăcere si a întrebat-o:
- Ce faci aici în pustietate singură?
La care ea a răspuns:
- Muncesc. Am mult de muncă.
- Cum poti avea atât de muncă? Văd că nu faci nimic pe aici ...
Femeia îl privi si îi răspunse:
-Trebuie să antrenez doi soimi si doi vulturi, să linistesc doi iepuri, să disciplinez un sarpe, să motivez un măgar si să îmblânzesc un leu.
- Si unde sunt toate animalele de care îmi vorbesti căci nu le văd?
-Sunt înăuntrul meu, a răspuns femeia.
Soimii se aruncă peste tot ce mi se arată, bine sau rău, trebuie să-i antrenez să vadă numai lucruri bune. Ei sunt ochii mei.
Cei doi vulturi cu ghearele lor rănesc si distrug tot ce ating, trebuie să îi învăt să nu rănească. Ei sunt mâinile mele.
Iepurii vor să meargă unde îti doresc si nu vor să se confrunte cu situatii dificile, trebuie să îi învăt să fie linistiti, chiar dacă există suferintă sau poticnire. Sunt picioarele mele.
Măgarul este întotdeauna obosit, încăpătânat, nu vrea să-si poarte sarcina de multe ori. Este corpul meu.
Cel mai dificil de îmblânzit este sarpele. Desi este închis într-o cuscă, este întotdeauna gata să multe si să otrăvească pe oricine din apropiere. Trebuie să îl disciplinez cel mai mult. Este limba mea.
Am si un leu. Oh...cât de mândru, degeaba crede că este regele. Trebuie să-l îmblânzesc. Este Ego-ul meu.
- Cum vezi, prietene, am mult de lucru !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.