Eu sunt Credinţa...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un om, prins în cumpenele cele mari ale vieţii, se gândea adânc: ,,Cine oare mă va mângâia pe mine, în ceasurile cele grele ale vieţii mele?”, şi cu acest gând a adormit. În vis, i-a apărut un bărbat strălucitor şi mândru, care îi spuse:

 - Eu te voi mângâia… 

- Dar cine eşti tu?

 - Eu sunt ştiinţa lumii acesteia. Omul însă răspunse:

 - Nu, nu mă poţi mângâia, căci adeseori te-am urmat şi mi-ai otrăvit cugetul şi sufletul. Apoi, veni şi o femeia orgolioasă şi atrăgătoare care-i zise:

 - Eu îţi voi putea aduce mângâiere.

 - Dar tu, cine eşti? 

- Eu sunt slava oamenilor… Omul acoperindu-şi faţa să nu o mai vadă, îi spuse:

 - O, te-am ascultat de multe ori, şi numai rău mi-ai pricinuit. 

Pleacă din faţa mea! A mai venit apoi şi un bărbat voinic, strălucitor, cu haină aurită, având în mână un buzdugan cu pietre scumpe care i-a spus: - Eu te voi putea mângâia…

 - Dar tu, cine mai eşti? 

- Eu sunt Banul 

– Averea

 – Puterea. 

- Piei din faţa mea, căci tu mi-ai adus cele mai multe şi grele suferinţe… 

După ce plecă şi aceasta, apăru şi o femeie umilă, îmbrăcată simplu şi cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească şi o binecuvântată pace, care-i spuse cu glas cald şi blajin:

 - Eu sunt Credinţa, şi glas bun îţi aduc de la Cel Ce m-a trimis: ,,Veniţi la Mine toţi cei necăjiţi şi împovăraţi, şi vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce şi sarcina Mea uşoară…” 

Omul se deşteptă, şi după câteva clipe de gândire îşi zise: Da, tu singură grăieşti adevărul, pe tine te voi urma. Şi într-adevăr, Credinţa i-a adus omului mângâiere în întreaga sa viaţă şi l-a însoţit până la mormânt.