(de Eliana Popa)
https://babylenuta.blogspot.com/
Iti inchin un imn, femeie, leagan vietii si iubirii,
Tu ai stat si pe Golgota langa Crucea Rastignirii,
Tu L-ai insotit pe Domnul spre Calvar cu lacrimi grele,
Tu i-ai indulcit amarul cand i-au dat otet si fiere!
Tu, smerita Veronica, infruntand intreaga gloata,
Ai sarit ca o zvarluga din a casei tale poarta,
De pe cap ti-ai smuls naframa sa-i stergi ca o mama buna,
Toata fata de sudoare, sangele de sub cununa!
Pe naframa ce L-a sters, ca o mana diafana,
Si-a pictat Prea Sfantu-i chip sa-ti ramana drept icoana,
Rasplatindu-ti bunatatea cand toti Il scuipau cu ura,
Fapta ta sta scrisa-n ceruri si in Sfanta Lui Scriptura!
Tu, frumoasa Magdalena, ai trait cu El, Calvarul,
Mangaind-o pe Maicuta, i-ai mai stins din suflet jarul,
Si in clipa rastignirii, impietriti sub Crucea Lui,
Doar femeile si Ioan simt durerile de cui!
Cand pe Lemnul Crucii grele rastignita sta Lumina,
Doar Maria lui Cleopa si Maria Magdalena,
Impreuna cu Maicuta si cu Ioan ce sade trist,
Sunt icoane de durere si simt lacrima lui Hrist.
Asa, cum demult prin Eva, sarpele-a adus caderea,
Tot femeii la mormant i s-a vestit Invierea,
Tot femeii i s-a spus sa vesteasca atunci lumii,
Cand El a strigat: “Maria !” si ea i-a raspuns : “Rabuni!”.
Cine a nascut pe-aceia care au slujit Iubirii?
Cine a tinut in brate mucenicii si martirii?
Cine le-a sadit samanta dragostei pentru Hristos?
Tot femeia ce e mama, nascatoare de frumos!
Dar Femeia cea mai Sfanta, e Cea Pururea Fecioara,
Si in cer si pe pamant e cea mai de preț comoara,
Prin ea s-a-ntrupat Iubirea, prin Mireasa fara Mire,
Sa ne duca firea noastra cea de lut, spre Nemurire !
Te-ai nascut din Sfanta Ana si-ai calcat prin glodul humii,
Dar ca tine n-a fost alta de la-ntemeierea lumii,
Mai frumoasa ca frumosul, ce-as putea spre slava-ati scrie?
Cand te lauda toti Sfintii, Prea Curata-n veci, Marie!
Iti inchin un imn femeie, mama mea cu parul nins,
M-ai crescut cu multa truda si in suflet crini mi-ai prins,
Si-au crescut plini de lumina, sa ii port si-n vesnicie,
Insa azi, cules-am unul sa ti-l dau maicuta, tie!
Iti inchin un imn, femeie, leagan vietii si iubirii,
Tu ai stat si pe Golgota langa Crucea Rastignirii,
Tu L-ai insotit pe Domnul spre Calvar cu lacrimi grele,
Tu i-ai indulcit amarul cand i-au dat otet si fiere!
Tu, smerita Veronica, infruntand intreaga gloata,
Ai sarit ca o zvarluga din a casei tale poarta,
De pe cap ti-ai smuls naframa sa-i stergi ca o mama buna,
Toata fata de sudoare, sangele de sub cununa!
Pe naframa ce L-a sters, ca o mana diafana,
Si-a pictat Prea Sfantu-i chip sa-ti ramana drept icoana,
Rasplatindu-ti bunatatea cand toti Il scuipau cu ura,
Fapta ta sta scrisa-n ceruri si in Sfanta Lui Scriptura!
Tu, frumoasa Magdalena, ai trait cu El, Calvarul,
Mangaind-o pe Maicuta, i-ai mai stins din suflet jarul,
Si in clipa rastignirii, impietriti sub Crucea Lui,
Doar femeile si Ioan simt durerile de cui!
Cand pe Lemnul Crucii grele rastignita sta Lumina,
Doar Maria lui Cleopa si Maria Magdalena,
Impreuna cu Maicuta si cu Ioan ce sade trist,
Sunt icoane de durere si simt lacrima lui Hrist.
Asa, cum demult prin Eva, sarpele-a adus caderea,
Tot femeii la mormant i s-a vestit Invierea,
Tot femeii i s-a spus sa vesteasca atunci lumii,
Cand El a strigat: “Maria !” si ea i-a raspuns : “Rabuni!”.
Cine a nascut pe-aceia care au slujit Iubirii?
Cine a tinut in brate mucenicii si martirii?
Cine le-a sadit samanta dragostei pentru Hristos?
Tot femeia ce e mama, nascatoare de frumos!
Dar Femeia cea mai Sfanta, e Cea Pururea Fecioara,
Si in cer si pe pamant e cea mai de preț comoara,
Prin ea s-a-ntrupat Iubirea, prin Mireasa fara Mire,
Sa ne duca firea noastra cea de lut, spre Nemurire !
Te-ai nascut din Sfanta Ana si-ai calcat prin glodul humii,
Dar ca tine n-a fost alta de la-ntemeierea lumii,
Mai frumoasa ca frumosul, ce-as putea spre slava-ati scrie?
Cand te lauda toti Sfintii, Prea Curata-n veci, Marie!
Iti inchin un imn femeie, mama mea cu parul nins,
M-ai crescut cu multa truda si in suflet crini mi-ai prins,
Si-au crescut plini de lumina, sa ii port si-n vesnicie,
Insa azi, cules-am unul sa ti-l dau maicuta, tie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.