de Eliana Popa
Am învățat că-n viața asta oricâți prieteni ai avea,
Oricâți ți-ar spune, cu iubire, că pentru ei însemni ceva
E doar o cruntă amăgire, ajunge doar o vorba rea
Și nu mai ești la fel de drag, așa cum îți spuneau cândva!
Am învățat ca-n viața asta să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer!
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se depărtează ca adierea de zefir
Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt în preajma ta
Deși încerc să-ți fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea.
Și vorba ce-mi spunea bunicul, răsună iar în gândul meu :
,, - Copilă, să nu-ți faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu!
Ca niciodată să nu suferi, tu să nu-ți pui nădejdea-n om!
Să îl iubești pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn,
Dar să nu ceri în schimb nimic, numai atât... să îi iubești
Căci astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfântă o-mplineşti!
Să nu aștepți o vorba bună, să nu aștepți ceva curat,
Că Domnul Tău, Hristos Prea Bunul, nici El nimic n-a așteptat,
Să fii tu cel ce-ntinzi o mână, chiar dac-ar fi să te lovească
Și dragostea ce le-o arăți, cu răul să ți-o răsplătească!
Privește cu nădejde sfântă la Cel în cuie țintuit
Vândut și părăsit pe Cruce de cei pe care i-a iubit,
Doar El să-ți fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El și pe nevrednic îl poate veșnic mângâia.
Doar El îți poate șterge-n taină, obrazul trist și-nlăcrimat
Doar El îți poate-ntinde mâna când alți prieteni te-au uitat
Căci omul astăzi nu mai știe să poarte și durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.