PÂINEA SĂRACULUI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

În odaia-n care timpul pare că a stat pe loc
O femeie zace-n boală, zgribulită, fără foc
Fruntea-i palidă și rece e brăzdată de durere
Și-un oftat de neputință sparge clipa de tăcere.

Greu își duce sărăcia, dar mai greu își duce boala
Neputința și durerea se unesc cu oboseala
Nici speranță nu mai are că o să se facă bine,
Ca să-și poate câștiga într-o zi un colț de pâine.

Mai avea înc-o durere... peste firea omenească
Când privea la fiica ei ce mergea ca să cerșească
Avea ochii mari și triști, precum ciutele umile
Dar sclipeau în ei iubirea și speranțele fragile.

Cerșea-n piețe și pe străzi, de cu zori și până seara,
Căci de mila maicii sale i se rupe inimioara
Ziua astăzi trecu greu, a stat mult cu mâna-ntinsă
Pentru ea, aproape toți, au rămas cu punga-nchisă.

Doi cartofi, un colț de pâine și un cocoloș de caș
A primit de la o doamnă ce venea de la oraș.
Și le-a pus ca pe-o comoară, sub hăinuța peticită,
Alergând cu pași zglobii către casă fericită!

Mama o privea cu lacrimi pitulate printre gene
Cum scotea din sân comoara, cum ștergarul îl așterne
Și așează masa iute, pune tot ce-a căpătat
Apoi spune-o rugăciune însoțită de-un oftat.

Și-amândouă în genunchi lângă masa cu merinde
Mulțumesc lui Dumnezeu cu durere în cuvinte.
Doua suflete sărmane au o cină-mpărătească.
Nevăzute într-o lume ce-a uitat să mai iubească.

Mama vede-n acea pâine parcă bobul de speranță
Au mai câștigat o zi și de luptă și de viață.
O felie foarte mică însă poartă-n ea o taină
Legământul de iubire între fiică și-ntre mamă!

Iară casa asta mică cu tavan dărăpănat
Parcă spune o poveste, nu cu fete de-mpărat,
Ci arată două lumii: lumea celui necăjit
Și o lume îmbuibată doar cu linguri de argint.

Dar în crunta săracie nu e doar nefericire
Sunt și inimi care bat, e o jertfă de iubire
Pâinea cât ar fi de-amară, plină e de dulce har
Ea le leagă și le este ca prescura în altar.

,,Doamne dă-le sănătate și speranță și credință
Să învingă orice teamă, fă-le rai din suferință
Dă-le-n fiecare zi pâinea ce le este hrană
Și sfințește-le tu masa...ca la cina cea de taină!"

Eliana Popa