De ce sufăr eu, Doamne?!

Un om cuprins de suferinţe, îşi înălţă cugetul către Dumnezeu şi zise:

- De ce sufăr atât de mult eu, Doamne?

Atunci  auzi în cugetul său glasul lui Dumnezeu care-i zise:

- Tu suferi, ca să se poată desprindă sufletul tău din tina aceasta. Dacă nu ai suferi, ai iubi tina (pământul) şi ai putrezi şi tu. Şi Eu, nu vreau aceasta! Tu suferi ca să te deprinzi cu UMILINŢA. De n-ar fi aşa, te-ai mândri şi pierdut ai fi pe vecie. Şi Eu nu vreau să te pierd! Tu suferi ca să preţuieşti şi să practici MILOSTENIA. Dacă n-ai suferi, n-ai cunoaşte-o şi ai trăi o viaţă zadarnică. Şi Eu vreau să duci o viaţă plină de roade (fapte bune)! Tu suferi ca să-ţi întăreşti CREDINŢA! Altfel ai fi leneş şi înclinat spre ispite. Şi Eu te vreau să priveghezi, ca să nu te pierd! Suferi ca să te contopeşti cu Fiul Meu, Care este Mântuitorul tău, pe Care L-am trimis în lume pentru mântuirea tuturor celor care Îi vor împlini poruncile.

Aşa a grăit Dumnezeu în cugetul omului, iar omul care suferea a zis:

- Mă voi strădui, Doamne, să trec prin toate suferinţele mele împreună cu Tine!

Sursa
http://popasduhovnicesc.ro/

Duhovnicul

O femeie veni la un duhovnic şi-i mărturisi: - Părinte, cu toată osteneala ce-mi dau, nu pot crede, nu pot veni la Dumnezeu. - Fă binele! - îi zise preotul. Femeia plecă. Întorcându-se după o bucată de vreme, spuse preotului: - Părinte, am făcut binele, dar tot nu pot veni la Domnul... - Du-te şi te roagă mult, o sfătui duhovnicul. Femeia plecă iar, dar după un timp se întoarse, şi cu mare zdrobire de suflet, mărturisi: - Părinte, m-am rugat cu putere, dar tot nu m-am putut apropia de Dumnezeu. - Du-te şi ai nădejde femeie, o linişti părintele, dar în gândul său duhovnicul zise: Doamne, de este aşa voia Ta, dă acestei fiinţe doctoria suferinţei! Femeia plecă. Trecu o vreme mai lungă. Şi într-o zi, femeia veni la preot. Din toată înfăţişarea ei, se vedea că acuma cunoaşte pe Dumnezeu. Zise preotului: - Părinte, acuma sunt învrednicită a cunoaşte pe Dumnezeu. - Ce-ai făcut? Femeia răspunse: - Datorită suferinţei! Mulţumesc ei. Ea m-a dus spre Dumnezeu. E ultima şansă pentru cei mai mulţi... Şi aţi văzut şi dumneavoastră, că mulţi oameni nu vor să se apropie de Dumnezeu; nu le trebuie. Chiar i-am auzit pe unii zicând că n-au nevoie de Dumnezeu, dar când vine suferinţa, ce Îl mai caută... Să fim înţelepţi, şi să nu aşteptăm biciul suferinţei, ci să ne străduim să ne apropiem de Dumnezeul dragostei, care ne vrea să fim ai Lui.