.MINCIUNA si ADEVARUL..

   “O parabola spune ca intr-o zi s-au intalnit, MINCIUNA si ADEVARUL. MINCIUNA, i-a spus ADEVARULUI:
- O zi buna! Si ADEVARUL a verificat daca intr-adevar este o zi buna. S-a uitat in sus, n-a vazut nori de ploaie, pasarile cantau, soarele stralucea si vazand ca intr-adevar era o zi buna, i-a raspuns minciunii:
 - O zi buna! Si ADEVARUL a vazut ca MINCIUNA spusese adevarul.
MINCIUNA, l-a invitat apoi, pe ADEVAR sa se scalde impreuna, in parau. MINCIUNA, si-a scos hainele, a sarit in apa si i-a spus:
 - Sa stii ca apa este minunata! Si, de-ndata ce ADEVARUL a sarit in apa, cum era de asteptat, MINCIUNA a iesit din apa, s-a imbracat in “hainele adevarului” si a plecat. ADEVARUL, in schimb a refuzat sa se imbrace in “hainele minciunii” si, pentru ca n-avea de ce sa-i fie rusine, a plecat dezbracat pe strada. Asa se face ca, in ochii altor oameni, e mai usor de accepat MINCIUNA IMBRACATA IN ADEVAR, decat ADEVARUL GOL-GOLUT”.

   Bucuria mea, toata nadejdea sa ti-o pui in Dumnezeu, fiindca, desi El lucreaza prin oameni, totusi ne-a invatat ca: “Tot omul este mincinos” (Psalm 115:2). Anania a mintit pe Sfantul Petru si a murit: “N-ai mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu”, iar Safirei ii spune Sfantul Petru: “De ce v-ati invoit voi, sa ispititi Duhul Domnului?... Si ea a cazut indată la picioarele lui Petru si a murit” (Faptele Apostolilor 5:1-10). Proorocul David ne spune: “Pierde‑vei pe toti cei ce graiesc minciuna; PE UCIGAS SI PE VICLEAN IL URASTE DOMNUL” (Psalm 5:6). “Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). 

                                                                                                           Amin si Aliluia!
      

"Harnicul, leneşul şi…ispitele"

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:
– Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?
– E, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
– Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
– Păi, vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor. Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

„Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu!”