Zâmbetul ceresc

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

      Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran.

Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o

altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi

alţi oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest

biet ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de

ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii.

 - Domnule, nu-ţi pot explica

mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia numi

mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos?

- Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri

poate vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i

deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe

cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel

de vedere. Văd pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu

mai spune, cum îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum

te priveşte? Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi

zâmbeşte! - Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în

batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi

zâmbeşte?

Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul

a luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie

luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu

pictor ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare

pentru sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în

acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui

acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe.

Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară,

profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai văzut

pe Hristos. Ţi-a zâmbit“.

PREOTUL...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:

– Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.