"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
- Domnule, nu-ţi pot explica
Să vă spun despre un creştin ortodox. Nu era preot, ci simplu ţăran.
Citise mult Sfânta Scriptură, însă în afară de aceasta nu mai citise nici o
altă carte. Acum se afla în aceeaşi celulă cu profesori, academicieni şi
alţi oameni cu înaltă cultură, care fuseseră închişi de comunişti. Şi acest
biet ţăran se străduia să aducă la Hristos pe un membru al Academiei de
ştiinţe. Dar în schimb primea numai ironii.
mult, dar eu merg împreună cu Hristos, vorbesc cu El, Îl văd... - Ia numi
mai spune mie poveşti, că vezi pe Hristos! Cum Îl vezi pe Hristos?
- Nu pot să-ţi spun cum Îl văd. Simplu: Îl văd! În multe chipuri
poate vedea cineva. În vis, să zicem, vezi multe lucruri. Mie mi-i
deajuns să închid ochii. Uite, acum îl văd pe fiul meu, acum văd pe
cumnata mea, pe nepotul meu. Fiecare poate vedea. Există şi un altfel
de vedere. Văd pe Hristos! - Chiar Îl vezi pe Hristos? - Da, Îl văd! - Nu
mai spune, cum îl vezi? Liniştit, supărat, plictisit, indispus, vesel? Cum
te priveşte? Zâmbeşte vreodată? - Ai găsit, a răspuns ţăranul, îmi
zâmbeşte! - Domnilor, veniţi să auziţi ce îmi spune acest om! Mă ia în
batjocură. Zice că Hristos îi zâmbeşte. Arată-mi şi mie cum îţi
zâmbeşte?
Acesta a fost unul din cele mai mari momente din viaţa mea. Ţăranul
a luat o înfăţişare foarte serioasă. După care, faţa lui a început să fie
luminoasă. Un zâmbet a apărut pe faţa acelui ţăran. Aş fi voit să fiu
pictor ca să zugrăvesc acel zâmbet. Era într-însul o doză de întristare
pentru sufletul pierdut al omului de ştiinţă. Dar era şi o mare nădejde în
acel zâmbet! Avea atâta dragoste şi compătimire şi o bucurie de a mântui
acel suflet! Toată frumuseţea Raiului se vedea în zâmbetul acelei feţe.
Era murdară şi nespălată, dar avea zâmbetul ceresc al Raiului. Iară,
profesorul, şi-a plecat capul şi a zis: „Ai dreptate, domnule. Ai văzut
pe Hristos. Ţi-a zâmbit“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.