Moartea necredinciosilor este cumplită...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Iulian Apostatul merge la război împotriva persilor, iar la întoarcere hotărăște să șteargă numele de creștin de pe fața pământului. În luptă este atins de o săgeată care-i străpunge ficatul.I se părea că vede pe Hristos într-un nor ceresc. Atunci umplându-și mâna cu sângele care-i curgea dintr-o rană, și aruncându-l spre cer strigă:
,, - Ce, Galileene, mă urmărești până și în mijlocul armatelor mele? Cu toate că sunt rănit de mâna Ta, voi avea încă destulă putere, ca, murind să Te tăgăduiesc.Satură-Te de sângele meu si laudă-Te că ai biruit pe Iulian !".Puțin dupa aceea a murit.

                                     Moartea unui tânăr care a rătăcit de la dreapta credință:

        Sub un stejar s-a găsit cadavrul unui tânăr , iar alaturi de el revolverul cu care își luase zilele.În buzunarul hainei se afla o bucată de hârtie pe care scrisese : ,,Cel ce îmi vei descoperi cadavrul, află că am trăit cinci ani după pericopele Evangheliei, deplin mângâiat și mulțumit.Într-un moment necugetat, am ajuns în societatea unor liberi cugetători, și aceia m-au adus acolo unde ma aflu astăzi.Rog creștinătatea să-mi ierte pasul , care fără îndoială o va supăra.Rog iertare de la iubitul meu preot, ale cărui sfaturi daca le-aș fi urmat, nu aș fi azi aici.Rog iertare de la iubiții mei părinți, cărora prin acest gest nesocotit, le-am produs o durere atât de mare.Luasem hotărârea să le fiu sprijin la bătrânețe.Dar acum trebuie să renunț că nu mai pot suporta viața". Iata unde duce necredința!

Cadiul și monahul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un judecător musulman a invitat odată la el acasă un călugăr ortodox. Era vremea cinei și după ce familia magistratului islamic s-a așezat la masă împreună cu oaspetele lor, judecătorul l-a întrebat pe monahul creștin:
– Te rog, omule bun, luminează-mă. Eu sunt musulman și caut să-mi trăiesc viața după lege, după legea religiei mele. Judec cu dreptate pe cât e posibil omenește, nu primesc mită, îi hrănesc pe cei săraci, mă rog și postesc după puterile mele. În tot ce fac, încerc să-mi trăiesc viața onest și conform voinței lui Dumnezeu. Dacă voi merge pe linia aceasta, nu voi moșteni Împărăția cerurilor?
Monahul, uimit de virtuțile musulmanului, l-a întrebat:
– Judecătorule, ai copii?
– Am, a aprobat magistratul.
– Dar servitori, ai și din aceștia în casa ta?
– Da, desigur, am și servitori.
– Te rog să-mi spui care dintre ei, copiii sau slugile tale, te ascultă mai mult?
– Servitorii, bineînțeles. Ei sunt atenți la cea mai mică dorință a mea și sunt gata s-o împlinească fără crâcnire. Dar copiii mei sunt uneori neascultători și încăpățânați; câteodată nu mă înțeleg cu ei fiindcă ies din voia mea, spuse zâmbitor omul legii.
– Cu toate astea, atunci când vei îmbătrâni și va trebui să părăsești acest pământ, cine te va moșteni, copiii sau slugile tale? continuă călugărul cu întrebările lui.
– Fără îndoială, odraslele mele, a exclamat musulmanul.
– Vezi, judecătorule, la fel este și cu Împărăția cerurilor. Poți fi un servitor, o slugă exemplară, dar numai fiii sunt moștenitorii. Și singura cale pentru a dobândi înfierea cea duhovnicească este prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria prin voința Tatălui.
Căci scrie Apostolul Pavel în Epistola către Galateni, spunând: „Acum nu mai ești rob, ci fiu, iar dacă ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”
(Galateni 4, 7).

SURSA.:Manastirea Brazi

·