Pana cand tot fugi de Mine, pana cand Ma ocolesti?
Pana cand iti umpli mintea cu desertaciuni lumesti?
Pana cand Ma lasi afara, neprimindu-Ma in gand?
Pana cand sa-ti bat la usa, spune-Mi, oare, pana cand?..
Te-am eliberat de patimi, te-am spalat printr-un Botez,
Ti-am dat o credinta dreapta, daruindu-ti Sfantul Crez,
Dar tu fugi mereu de Mine, sa Ma cauti, nici un gand!
Iar Eu Ma tot uit la tine si Ma-ntreb: "Dar pana cand?"
In zadar vorbesti de Mine, in zadar Ma zugravesti,
In zadar indemni pe altii, in zadar te obosesti,
Daca nu vorbesti cu Mine in camara-n rugaciune,
Totul e ca pleava-n aer, totul e desertaciune!
Ce te temi sa-Mi stai la vorba, crezi ca o sa-ti cer ceva?
Stii tu slava Mea din ceruri, stii tu bogatia Mea?
N-am nevoie de la tine nici macar de-un varf de ac:
Nu sunt toate ALE MELE, oare nu chiar EU le fac?
Te astept la rugaciune, sa te-ndestulez de har,
Altfel, totul e degeaba, altfel, totu-i in zadar,
Pune mana si te roaga, fugi de tot ce n-are rost,
Si-o sa iti arat prin ceruri locuri unde n-ai mai fost!
