Oare cel ce a lucrat Duminica sau în zi de sărbătoare, se află la sfârşitul anului mai îmbelşugat decât cel care în acea zi a fost la Biserică şi s-a rugat? Oare casa lui e mai bine îngrijită, copii mai bine hrăniţi? Nimic din toate acestea. Ba dimpotrivă!
Cel ce a fost Duminica la Biserică a respectat porunca lui Dumnezeu, de a-I cinsti Ziua, iar a doua zi începe lucrul cu temei şi voie bună, având sufletul împăcat, al datoriei împlinite.
Un sătean îl întrebă pe altul într-o zi:
- Cum faci dumneata, bădiţă Ioane, de isprăveşti toate treburile atât de repede şi bine, cu toate că în zi de Duminică toţi ai casei nu lucraţi, ci sunteţi cu toţii la Biserică?
- Foarte bine. Dumnezeu lucrează că ne dă soare sau ploaie, vreme bună pentru arat, semănat, cules roadele, ne dă hrană sufletelor noastre prin Sfânta Sa Evanghelie, pe care o auzim la Sfânta Biserică, ne învaţă numai lucruri bune pentru viaţă, ne dă odihna, învăţătura, hrana şi bucuria zilelor de Duminică şi sărbătoare. Pe scurt El ne dă putere şi sănătate pentru trup şi în zile de sărbătoare, ne hrăneşte şi ne întăreşte sufletul cu hrana lui mântuitoare.
Săteanul care-l asculta şi era şi el un bun gospodar, dar un gospodar creştin mai mult cu numele, se hotărî din acel ceas să respecte Duminica -ziua de odihnă - când va lucra Dumnezeu pentru el în casa lui.
O familie de credinciosi nu se ducea la culcare fara sa-I multumeasca Domnului. Intr-o seara, unul din copii a fost biruit de somn si a adormit inainte de a-si face rugaciunea. Ceilalti copii i-au zis tatalui: - Vezi tata, fratele nostru doarme, iar noi ne rugam. Tatal le-a raspuns: - Dragii mei, mai bine dormiti decat sa va mandriti cu rugaciunea.
