Iisuse , sunt Ionuț !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

În fiecare zi la amiază , un tânăr venea la biserică, rămânea câteva minute la intrare şi apoi pleca .
Purta o cămaşă în carouri şi blugii tăiați , ca toți tinerii de vârsta sa .
Avea în mână o pungă de hârtie cu sandvişuri pentru prânz .
Suspicios un pic preotul l-a întrebat ce caută pe acolo. Se gândea că în vremea noastră hoții sunt în stare să dea atacul şi în biserică.
- Vin să mă rog , a răspuns tânărul.
- Să te rogi ... Dar cum poți să te rogi aşa repede ?
- Ei bine ...Mă prezint în fiecare zi la prânz în această biserică şi spun doar atât :
" Iisuse , sunt Ionuț " şi apoi mă duc . Ştiu că rugăciunea mea este neînsemnată dar sun convins că El mă ascultă.
La câteva zile după aceasta , în urma unui accident la locul de muncă, tânărul a fost dus la spital , având câteva fracturi foarte dureroase.
Stătea într-un salon împreună cu alți bolnavi. Prezența sa acolo , a schimbat viața întregului pavilion .
Era vesel , voios și râdea mereu !
După câteva zile, salonul său a devenit loc de întâlnire pentru toți pacienții din saloanele învecinate .
Tineri şi bătrâni , bolnavii îşi dădeau întâlnire lângă patul său , iar el avea un surâs şi o vorbă de îmbărbătare pentru toți .
A venit să-l vadă şi preotul ; însoțit de o infirmieră , el s-a apropiat de patul tânărului .
- Mi s-a spus că eşti foarte îngândurat , dar cu toate acestea , ştii să îi mângâi pe cei din jur. Cum poți să o faci ?
- Datorită cuiva care mă vizitează în fiecare zi la amiază.
Infirmiera a intrat în vorbă :
- Dar nu vine nimeni la amiază.
- Ba da !
Vine zi de zi , apare în uşa salonului şi spune :

“Ionuț , sunt Iisus"
şi apoi pleacă !

Regele.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

A fost odată un rege căruia îi plăcea să meargă la vânătoare.
Într-o zi, în timp ce era la vânătoare, regele a răpus un leopard. A mers către acesta să vadă dacă era mort, când, deodată, leopardul ce stătea nemişcat, a sărit şi l-a atacat.
Servitorul său a reuşit să omoare leopardul, însă nu a putut să prevină ca regele să nu-şi piardă un deget.
Furios, regele i-a spus servitorului său:
„Dacă Dumnezeu era bun, nu aş fi fost atacat, şi cu siguranţă nu mi-aş fi pierdut degetul!”
Servitorul i-a răspuns:
„Chiar dacă s-au întâmplat toate acestea, tot ce vă pot spune este că Dumnezeu este bun şi tot ceea ce face, este exact cum ar trebui să fie. Nu greşeşte niciodată”.
Revoltat de răspunsul său, regele l-a întrebat pe servitor:
„Dacă te întemniţez, ai crede în continuare că acesta este cel mai bun lucru pentru tine?”
Fără să-i fie frică, servitorul a răspuns umil:
„Da, maiestate, aş crede în continuare că este cel mai bun aranjament pentru mine”.
Regele era deja furios în acest moment, aşa că a ordonat că servitorul să fie întemniţat numaidecât.
Trei luni mai târziu, regele împreună cu un alt servitor au plecat la vânătoare însă au fost capturaţi de un trib ce avea nevoie de un sacrificiu uman.
Pe altar, regele a privit disperat cum servitorul său a fost ucis chiar în faţa ochilor săi. Însă, dintr-odată, reprezentanţii tribului au descoperit că regelui îi lipseşte un deget, aşa că l-au eliberat. Considerau că este „incomplet” şi nu putea fi oferit zeilor.
Când s-a întors la palat, regele a ordonat că servitorul întemniţat să fie eliberat. S-a dus la acesta şi i-a spus umil:
„Dumnezeu a fost cu adevărat bun cu mine… era cât pe ce să fiu omorât, însă datorită degetului lipsă, am fost eliberat”.
„Totuşi, am o întrebare”, a continuat regele, „Dacă Dumnezeu este aşa de bun, de ce mi-a permis să te întemniţez”?
Servitorul a răspuns cu înţelepciune: „Maiestatea voastră, dacă nu eram în temniţă, aş fi fost cu dumneavoastră şi aş fi ajuns să fiu sacrificat, de vreme ce nu-mi lipseşte niciun deget”.
Regele a râs şi a spus:
„Corect! Toate chiar se întâmplă cu un scop”.
Vieţile noastre sunt pline de suişuri şi coborâşuri.
Când lucrurile nu se întâmplă aşa cum ne dorim, să nu ne pierdem bucuria de a trăi, credinţa într-un viitor mai bun. Cât timp fiecare dintre noi este om bun, lucrurile bune vor veni de la sine într-o zi. Să fim răbdători, buni şi să ne menţinem o perspectivă pozitivă. Greutăţile cu care ne confruntăm astăzi ne pregătesc pentru lumina zilei de mâine.
#minutuldeintelepciune