Chiar ne privești...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

 

Mi-e caldă slova când gândesc la tine
Și-un zâmbet se ivește, nechemat...
Fecioară sfântă, tu privești la mine,
Din cerul tău cel Sfânt și înstelat?

 
Tu, printre mii de îngeri și luceferi,
Ce-s care-mai-de-care mai frumoși
Și serafimi ce unduiesc din aripi,
Ai timp si pentru noi, cei păcătoși?

Eu înțeleg, ne vrei urcați la tine,
Spui că-i ușor, să nu ne-ngrijorăm,
Că te putem găsi prin rugăciune...
O fi, dar nu prea știm să ne rugăm.

Mi-ai zis atunci, cu zâmbete senine:
-Așa crezi tu, dar oare, n-ai știut?
Acum, de când vorbești așa cu mine,
Chiar rugăciune caldă ai făcut.

Și Fiul meu, atâta vă iubește,
Doar să-I vorbiți, că e nerăbdător
Și El, cu drag, prin fapte vă grăiește,
Să vă ajute, tare-i este dor!

E Cerul plin de sfinți, vă sunt prieteni
Ce vă doresc la Tatăl cel Ceresc,
Se roagă pentru voi în tandri termeni,
Că tare v-au iubit și vă iubesc!

Lăsați păcatul, nu vă e din fire,
El n-are legături cu Dumnezeu,
Primiți și dați la cei din jur iubire
Și veți domni în veci cu Fiul meu!

Pr. Turcu Laur

Laur Turcu

Degeaba ai postit ,degeaba ai tacut...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



... O femeie a venit la duhovnic si i-a spus:

– Părinte, anul trecut, de Crăciun, mi-ati dat canon să învăt câtiva psalmi si să îi rostesc ori de câte ori pot. Si mi-ati dat binecuvântare ca în fiecare zi de vineri să ajunez, si să încerc să nu mai clevetesc si să nu mai vorbesc fără rost. Am învătat pe de rost toată Psaltirea, am ajunat nu numai vinerea, ci si lunea si miercurea. Iar de vorbit, am început să vorbesc din ce în ce mai putin, si la serviciu toti mă lasă în pace, mă privesc ca pe o ciudată. Tac aproape tot timpul. Îi salut pe colegi când vin si când plec, iar în rest nu am nimic de împărtit cu nimeni. Am citit o carte despre marii pustnici yoghini si m-am gândit că trebuie să duc si eu o viată mai aspră.

– Ti-am spus eu să înveti toti psalmii?

– Nu.

– Ai zis psalmi?

– În fiecare zi spun o Psaltire întreagă.

– Trebuia să vii să îmi ceri binecuvântare pentru asa un canon. Spune-mi, îti dai seama când te ispiteste mândria?

– Părinte, asta este singura mea patimă. Că mă tot compar cu altii, si îmi dau seama că nimeni nu e ca mine. Nu zic că sunt sfântă, dar, dacă nu as fi mândră, poate că as ajunge la sfintenie.

– Eu nu ti-am spus nici să ajunezi lunea, miercurea si nici să taci tot timpul. Ai făcut astea de capul tău si, prin mândrie, ai pierdut plata ostenelii tale. Nu esti la măsura la care să postesti atât si nici la cea la care să taci atât. Îl iubesti mai mult pe aproapele tău?

– Părinte, dar am încercat să mă ocup doar de desăvârsirea mea. Nu am mai avut timp să mă gândesc la altii sau să mă rog pentru ei.

– Degeaba ai postit, degeaba ai tăcut. Dacă vrei să dobândesti raiul, fă ceea ce îti spune duhovnicul. Eu stiu mai bine cum trebuie să urci pe scara virtutilor. Dar, dacă modelele tale sunt pustnicii yoghini, care erau înselati de puterile întunericului, cazi la rândul tău în înselare.

Din Patericul Mirenilor, Pilde pentru secolul XXI, Editat de Editura Egumeniţa. Galaţi.