Mi-e caldă slova când gândesc la tine
Și-un zâmbet se ivește, nechemat...
Fecioară sfântă, tu privești la mine,
Din cerul tău cel Sfânt și înstelat?
Și-un zâmbet se ivește, nechemat...
Fecioară sfântă, tu privești la mine,
Din cerul tău cel Sfânt și înstelat?
Tu, printre mii de îngeri și luceferi,
Ce-s care-mai-de-care mai frumoși
Și serafimi ce unduiesc din aripi,
Ai timp si pentru noi, cei păcătoși?
Eu înțeleg, ne vrei urcați la tine,
Spui că-i ușor, să nu ne-ngrijorăm,
Că te putem găsi prin rugăciune...
O fi, dar nu prea știm să ne rugăm.
Mi-ai zis atunci, cu zâmbete senine:
-Așa crezi tu, dar oare, n-ai știut?
Acum, de când vorbești așa cu mine,
Chiar rugăciune caldă ai făcut.
Și Fiul meu, atâta vă iubește,
Doar să-I vorbiți, că e nerăbdător
Și El, cu drag, prin fapte vă grăiește,
Să vă ajute, tare-i este dor!
E Cerul plin de sfinți, vă sunt prieteni
Ce vă doresc la Tatăl cel Ceresc,
Se roagă pentru voi în tandri termeni,
Că tare v-au iubit și vă iubesc!
Lăsați păcatul, nu vă e din fire,
El n-are legături cu Dumnezeu,
Primiți și dați la cei din jur iubire
Și veți domni în veci cu Fiul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.