Așadar a dat boul și aștepta răsplata de la Dumnezeu. Timpul trecea, dar boii nu mai veneau. Într-o dimineață a hotărât să urce pe muntele din vecinătate ca să-L afle pe Dumnezeu și să-L întrebe când îi va da cei 100 de boi, așa cum a auzit în predica preotului.Urcând pe munte a întâlnit un pustnic, care l-a întrebat:
– Unde mergi?
– Merg să-L caut pe Dumnezeu și să-L întreb când îmi va da cei 100 de boi pentru milostenia pe care am făcut-o.
– Când Îl vei găsi, i-a spus pusnicul, întreabă-L și despre mine. Spune-I că de patruzeci de ani sunt în munte și trăiesc pustnicește: Oare am dobândit Împărăția Cerurilor?
– Desigur, a răspuns țăranul și și-a continuat drumul său.
Puțin mai sus a întâlnit un bătrân cu barbă albă, care l-a întrebat:
– Pe cine cauți?
– Am auzit în biserică că de fac milostenie, voi primi însutit de la Dumnezeu. Acum Îl caut pe Dumnezeu ca să-mi spună când mă va răsplăti pentru milostenia mea.
– Întoarce-te la casa ta și sapă sub copacul din curtea ta și vei afla un urcior cu lire.Nu spune nimănui despre acesta, ci numai continuă să ajuți lumea și nu vei duce lipsă de nimic în viața ta.
– Îți mulțumesc,Gheronda.Dar mai am ceva să-ți spun.În timp ce veneam să te aflu, am întâlnit un pustnic care mi-a cerut să te întreb dacă după patruzeci de ani de asceză și nevoințe duhovnicești a dobândit în cele din urmă Împărăția Cerurilor.
– Să-i spui acelui pustnic că și alți patruzeci de ani de va ședea în munte, tot nu va dobândi Împărăția Cerurilor. Acestui pustnic îi dau de patruzeci de ani câte un posmag în fiecare zi, însă astăzi, știind că vei veni tu, i-am dat doi posmagi, unul pentru el și unul pentru tine. Însă el, în loc să-ți dea ție unul, i-a ținut pe amândoi pentru sine, fără să aibă încredere în Mine. Tu însă, fără șovăire, ai dat boul, crezând în ceea ce ai auzit în biserică.
