"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
Într-un sat îndepărtat, trăia un bătrân înțelept. Într-o zi, doi tineri au venit la el, cerând sfat pentru noul an. Bătrânul le-a oferit fiecăruia câte o sămânță.
– Luați aceste semințe, le-a spus el. Una simbolizează speranța, iar cealaltă simbolizează frica. Plantați-le pe amândouă în grădinile voastre și îngrijiți-le timp de un an. La final, veniți la mine să-mi povestiți ce ați învățat.
Tinerii au plecat și au făcut întocmai.
Primul tânăr a îngrijit sămânța speranței cu mare grijă, udând-o zilnic și oferindu-i lumină. Sămânța a crescut într-un copac viguros care i-a umplut grădina cu flori și roade. În schimb, sămânța fricii a fost neglijată și nu a reușit să încolțească.
Al doilea tânăr, însă, a fost atât de preocupat de sămânța fricii, încât a uitat să mai aibă grijă de sămânța speranței. Frica a crescut într-un tufiș spinos, sufocând toată grădina.
După un an, cei doi s-au întors la bătrân.
– Ce ați învățat? i-a întrebat el.
Primul tânăr a spus:
– Am învățat că atunci când îngrijim speranța, ea înflorește și aduce lumină în viața noastră.
Al doilea tânăr a răspuns trist:
– Am învățat că frica poate acapara totul dacă îi permitem.
Bătrânul zâmbi și le spuse:
– Fiecare an este o grădină. Alegerea voastră va fi întotdeauna ce semințe vreți să cultivați.
La început de an, să alegem să semănăm speranță, bunătate și iubire!
