de Preot Sorin Croitoru
În dorul meu de Dumnezeu
Mă leg de lucruri trecătoare
Și-n timp ce eu adun mereu,
Credința cea din suflet moare..
Degeaba tot adun apoi
În viață lucruri fără număr..
De dorul Lui mă încovoi
Ca de o cruce grea pe umăr..
Privesc la cele ce am strâns,
Dar văd că, vai, mă lasă rece
Și-atunci eu izbucnesc în plâns,
Căci dorul meu de El nu trece..
Mă duc în cămăruța mea,
Acolo unde-mi țin altarul,
Și vreau să plâng cât voi putea,
Să-mi mai alin, plângând, amarul..
Îl voi privi din nou smerit
Și-L voi ruga ca să mă ierte,
Căci iată, eu L-am părăsit
Și drept ar fi ca să mă certe..
O, Domnul meu, în viața mea
Eu m-am lăsat orfan de Tine..
Puțin te-am mai avut în ea
Și văd că bătrânețea vine..
Și nu ești Tu Cel ce-a pierdut
Iubirea mea cea pământească,
Ci eu sunt cel ce nu Ți-am vrut
Iubirea cea dumnezeiască!..
Eu știu că ierți, Tu ierți mereu,
Dar ce-i pierdut, pierdut rămâne..
Eu L-am pierdut pe Dumnezeu,
Pe Tine Te-am pierdut, Stăpâne!..
Te rog, în viața ce-a rămas
Să nu Te depărtezi de mine,
Căci vreau ca fiecare pas
Să-l fac, Iisuse-al meu, cu Tine!
