Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

duminică, 2 august 2026

ADEVĂRUL SI MINCIUNA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



( Versuri : Eliana Popa)

Patru călători plecat-au pe același drum prin lume
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !

Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?

,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"

,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !

,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!

Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !

Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !

La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"

,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !

Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !

Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !

TOTUL E DEȘERTĂCIUNE...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Mult se mai grăbește omul
Să facă cele pământești
Și nu ia deloc în seamă
Cele sfinte și cerești.

De când soarele răsare
Până în apusul său
El își vede de ale sale
Și uită de Dumnezeu...

Strânge bani și bogății
Ca să aibă viață aleasă
Nu se teme că într-o zi
Va pleca din a lui casă.

Toată slava cea lumească
Îndată se va spulbera
Și de a sa agoniseală
Altul se va bucura.

Rudele și ai lui prieteni
Îl vor plânge cu mult dor
Însă după o scurtă vreme
Își vor vedea de viața lor .

Zadarnic va întinde mâna
Și își va cere iertare
Că-n Fața Dreptului Judecător
Nu va găsi îndurare.

O ce zbucium îl va cuprinde
Și ce multă remușcare
Când va vedea că a pierdut
A raiului desfătare ...

Își va blestema viața
Și toate cele ce-a trăit
Că a hulit pe Dumnezeu
Și că nu s-au pocăit.

Nu mai amâna pe mâine
Pocăiește-te om drag
De la viață până la moarte
Nu este decât un prag.

Nu merge cu noi averea
Nici slava cea pământească
Ci numai fapta cea bună
Și mila cea creștinească.

Să ținem minte întotdeauna
Ceea ce proroocul spune
Că -n zadar ne tulburăm
Că totul e deșertăciune!
 
AUTOR: DANIELA IBRIȘIN

Sfintii Zilei

Arhivă blog