Un suspin, nici nu-i nevoie
De mai mult de-atât, să știți,
Dacă voi de bunăvoie
De păcate vă căiți.
Căci un “Doamne miluiește!”
Rupe lacătul la cer:
Cel ce-n ceruri locuiește
N-are-o inimă de fier..
Oare ani de pocăință
Am văzut noi la tâlhar?..
Un suspin de umilință,
Și-a fost mântuit prin har!
Căci de stăm la urma urmei
O secundă să gândim,
Domnul e Păstorul turmei,
Doar prin El ne mântuim!
Slavă Domnului că Domnul
E atât de generos..
El îndată iartă omul,
Cât o fi de păcătos.
Ai păcătuit? Minune:
Un suspin îți e de-ajuns!
Un oftat la rugăciune
Grabnic va primi răspuns.
Nu v-aș spune-aceste lucruri,
De n-aș ști pe pielea mea
Cât de bun e Domnul nostru
Și cât poate El poate ierta,
Căci am mers pe căi greșite
Și mustrări nu mi-a făcut,
Ci din marile ispite
El m-a scos când I-am cerut.
Omul cât e viu, se zice,
Când e sus și când e jos;
Important să se ridice
Prin puterea lui Hristos.
Să Îi ceară ajutorul
Domnului, și-l va primi,
El este Mântuitorul,
Domnul ne va izbăvi.
Pentru asta deci, creștine,
Amintește-ți sfatul meu:
Roagă-te cât poți de bine,
Și te iartă Dumnezeu!
(31 iulie 2026)
