Doi bătrâni, un sot si sotia sa, s-au îmbolnăvit de o boală foarte grea. Zăceau amândoi în pat, ducând boala fără să crâcnească. Într-o zi, însă, venind să îi spovedească si să îi împărtăsească, asa cum făcea în fiecare lună, înainte să sune la usă, părintele îl auzi pe bărbat înjurând si blestemând.
- Ce s-a întâmplat cu el, cum de s-a schimbat asa?
- Părinte, acum câteva zile ne-am certat rău. După ce ne-am certat, boala fiecăruia a devenit mai greu de suportat. Eu mi-am dat seama că Dumnezeu pedepseste răutatea noastră si am vrut să facem pace. Dar el nu a vrut să mă ierte. Si de atunci nu mai poate suporta durerile. Pe mine durerile m-au lăsat.
- Până nu vrea să vă iertati unul pe altul nu îl pot împărtăsi, si nici dezlegare de păcate nu îi pot da. Dacă el crede că e mai important să tină supărarea, să stie că dacă nu te iartă pe tine nu va fi nici el iertat de Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.