Un preot căruia o femeie i-a spus la spovedanie că, printre altele,
mai vorbeşte de rău pe alţii, i-a dat un canon care femeii i s-a părut
foarte uşor: „Să mergi la târg joia viitoare şi să cumperi o găină. O
tai pe loc şi în drum spre casă, smulgi pană după pană în aşa fel
încât, când vei ajunge acasă, să fie gata curăţată“.
Aşa a făcut, dar nu înţelegea rostul canonului. Se duse la preotul
care o aştepta şi îl întrebă, ce trebuie să înţeleagă din ceea ce a făcut.
„Vei vedea îndată“, îi zise preotul. „Fă acum drumul înapoi şi
adună toate penele pe care le-ai smuls şi le-ai aruncat“.
„Imposibil“, răspunse femeia. „Bătea vântul şi le-a risipit în toate
părţile. Le-am aruncat la întâmplare“.
"Cred că aşa este“, i-a spus preotul. „Tot aşa s-a întâmplat şi
cu cuvintele rele, cu calomniile pe care le-ai împrăştiat tu despre
alţii. Au plecat în toate direcţiile, preluate de către unii şi de alţii.
Încearcă acum să le aduni, dacă mai poţi! Fac rău peste tot pe
unde ajung şi tu nu mai ai putere să le opreşti.
Nu era mai bine să nu le fi spus? Cum îţi vei suporta acum
părerea de rău? “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.