Cu mai mulţi ani în urmă, o vârstnică îngrijitoare a unei şcoli a observat cum un băiat dintr-o familie înstărită s-a repezit asupra unui copil sărac, ce mânca dintr-o bucată de pâine neagră şi uscată. Copilul obraznic i-a luat bucata de pâine şi a vrut să o arunce, ca să-şi bată joc de cel sărac.
Îngrijitoarea, văzând toate acestea, s-a repezit asupra aceluia şi luându-i bucata de pâine din mână i-a dat-o înapoi săracului.
Întors acasă cel înstărit s-a plâns tatălui său, care era prefectul judeţului, de gestul şi îndrăzneala îngrijitoarei.
Bătrâna îngrijitoare nu ştia însă că acel copil era fiul prefectului. A înţeles abia când i-a fost cerut să se prezinte în faţa acestuia.
Atunci, ea căzând în genunchi dinaintea acestuia şi-a cerut iertare. Dar prefectul, oprind-o i-a spus: îţi mulţumesc pentru buna lecţie pe care cu bună dreptate ai dat-o fiului meu, şi dacă vei mai observa şi alte apucături rele la el, te rog să-l opreşti fără nicio ezitare şi-ţi voi fi recunoscător pentru osteneala dumitale, iar pentru gestul lui îşi va primi pedeapsa binemeritată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.