Avva Ilie i-a zis: «Fiule, Dumnezeu nu te întreabă dacă ai căzut, ci dacă ai plâns.
Întoarce-te, că Dumnezeu este grabnic spre milă.»”
Reflecție duhovnicească – „Mai tare decât păcatul e întoarcerea”
Trăim într-o vreme în care păcatul nu se mai ascunde, ci defilează.
Desfrânarea a ieșit din umbră, s-a urcat pe ecrane, a intrat în telefoane și minți.
Tinerii o confundă cu iubirea. Bătrânii obosesc luptându-se cu ea.
Unii spun: „Așa sunt vremurile.”
Dar Avva Ilie ne spune altceva: „Dumnezeu nu te întreabă dacă ai căzut, ci dacă ai plâns.”
Cu alte cuvinte: nu fugi de Dumnezeu pentru că ai păcătuit.
Fugi de păcat ca să-L regăsești pe Dumnezeu.
Trăim într-o lume în care dacă ți se rupe telefonul, îl repari, dar dacă ți se rupe sufletul, îl ignori.
Trupul e spălat zilnic. Dar inima, care poate putrezi de rușine și vină, e lăsată nespălată.
Și vine Hristos și-ți spune:
„Vreau să te spăl Eu, nu cu apă, ci cu dragoste. Cu lacrimile tale. Cu iertarea Mea.”
Cei tineri poate cred că e „prea târziu”. Că dacă au căzut o dată, nu mai are rost.
Unii bătrâni poate își spun: „Ce să mai schimb acum, la vârsta asta?”
Dar Domnul n-are ceas și nici calendar. El are numai clipa pocăinței – și aceea e întotdeauna «acum».
Avva Ilie n-a întrebat ce păcat a făcut fratele. Nici cât de des. Nici cât de rușinos.
Ci a întrebat doar dacă a plâns.
Căci lacrima sinceră nu minte. E semn că omul încă mai vrea să fie iubit de Dumnezeu.
Și Dumnezeu, paradoxal, nu fuge de păcătos, ci aleargă după el.
Să nu ne temem de cădere. Toți am căzut, într-un fel sau altul.
Să ne temem doar să ne obișnuim cu căderea, să nu ne mai doară, să nu mai vrem să ne ridicăm.
Pentru că iadul nu e plin de oameni care au greșit, ci de oameni care n-au mai vrut să se întoarcă.
Și când îți e rușine să vii la spovedanie, adu-ți aminte că Dumnezeu a văzut deja totul.
Nu vrea explicații. Vrea inima ta zdrobită, sinceră, întreagă.
Așadar, frate, soră, tânăr, bătrân – nu te uita la ce-ai fost ieri.
Uită-te la ce poți fi azi dacă te întorci.
Căci Hristos te caută, nu ca să te pedepsească, ci ca să te spele de vină, cu lacrimile tale și cu sângele Lui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.