Copile, cât am plâns, vei ști,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Copile, cât am plâns, vei ști,
Și cât am suferit de dor,
Când vei avea și tu copii
Și vor pleca pe drumul lor!

O să te uiți în jos și-n sus,
Pe scaun, cu mâinile în poală,
Plângând cu-amar că, toți s-au dus
Și ai rămas în casa goală!

Să simți în sufletul sărman,
Cum pietre grele stau să cadă,
Când vor veni o dată-n an,
Și-atunci, în treacăt, să te vadă!

Acum, ai altceva în gând
Și multe nu le bagi de seamă,
Să poți vedea cum, ani la rând,
Se chinuie o biată mamă!

Astăzi, ce-ți spun, să iei aminte,
Căci o să vezi cât e de rău,
Când o să fii și tu părinte
Și ai copii la rândul tău!

Să știi că, de când ai plecat,
Mă uit la poza ta mereu
Și mă tot rog neîncetat,
Să te păzească Dumnezeu!

Și-n vise, glasul meu te cheamă,
Strigându-ți numele cu dor,
Să vii, cât încă ai o mamă
Și te așteaptă...în pridvor!
--------------------------------------------------
Dorel Mărgan

Îmi e murdară mâna de la sapă...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Îmi e murdară mâna de la sapă
Și bătături am de la coarnele de plug,
Iar de pe buze ,,cea" și ,,hăis" îmi scapă,
Obișnuit de când aram cu boii în jug!

O viață am arat pământ în astă țară,
Încins peste mijloc de două ori c-un brâu...
Am știut doar, primăvara, cum se ară
Și toamna cum să leg snopii de grâu!

Îmi este palma, de pământ murdară
Și glasul răgușit cum am strigat la boi...
Din palma asta a crescut o țară,
Din palma asta ați crescut și voi!

Pe unde-ați fost acum cincizeci de ani,
Voi toți ce spuneți că bătrânii sunt,
Doar niște bieți neputincioși sărmani,
Ce azi încurcă lumea pe pământ?

Pe unde v-ați lăsat astăzi credința,
Cu care ați jurat pe Sfânta Carte?
Cu-aceeași mână ne semnați sentința,
Cu care ați jurat să împărțiți dreptate!

Îmi e murdară mâna de la sapă,
Dar niciodată nu mi-a fost rușine...
Cu mâna asta am săpat fântâni cu apă,
Din mâna asta ați mâncat voi pâine!

Ca să puteți să stăpâniți o țară,
Mergeți cu toții semănați ogoare...
Să învățați, întâi, pământul cum se ară
Și-apoi ne arătați cât de ușor se moare!
-----------------------------------------------------------------
Dorel Mărgan